Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la 20 Septembrie 2018
Abonamente

Actualitate 19 Iunie 2018, ora 08:16

Povara identității comuniste: Voronin vrea Unirea

Marime Font

O tânără din Chișinău a trecut prin întâmplări neordinare din cauza numelui

Liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin, a fost probabil cel mai discutat președinte al R. Moldova. Deoarece o bună parte din societate consideră că, după alegerile parlamentare din februarie 2001, el a concentrat, practic, toată puterea executivă, legislativă şi judecătorească în propriile mâini, iar cei opt ani de guvernare comunistă nu sunt decât o pată neagră în istoria acestui stat. De aceea, odată ce R. Moldova și-a stabilit vectorul european și democratic, tot ce se asociază cu perioada comunistă sau cu numele fostului președinte, este perceput de mulți oameni ca un element negativ. TIMPUL a aflat istoria incredibilă a unei tinere de 20 de ani, care deși nu este rudă cu fostul șef al statului, poartă numele Voronin și este nevoită să țină piept presiunilor celor din jur.

Valeria avea doi ani, atunci când liderul comunist, Vladimir Voronin a devenit președinte al R. Moldova și a început să-și impună autoritatea în societate. Pe atunci, copila nici nu bănuia că din cauza numelui, pe care-l poartă, va trebui să dea explicații oriunde s-ar duce și orice ar face. Prin voia destinului, Valeria poartă numele Voronin, deși nu este rudă cu ex-președintele R. Moldova și nu i-a împărtășit niciodată viziunile politice. Mai mult, despre tatăl său fata cunoaște foarte puțin, pentru că acesta nu s-a implicat în creșterea și educația sa și i-a lăsat drept moștenire doar numele. „Din câte știu, tatăl meu s-a născut în Kazahstan. Tatăl era rus și mama moldoveancă, iar în acea zonă numele Voronin era foarte răspândit. Mai târziu, buneii mei s-au mutat în R. Moldova, iar aici tata s-a căsătorit cu mama. Însă, din motive pe care nu le cunosc, la scurt timp după nașterea mea, familia lor s-a destrămat. Ulterior, am aflat că după divorț, tata a fost decăzut din drepturile părintești”, povestește tânăra.

Valeria este fiica lui Oleg Voronin, dar nu și nepoata lui Vladimir Voronin

Însă, coincidențele nu se opresc aici. Valeria mai spune că tatăl ei se numește Oleg, la fel ca fiul lui Vladimir Voronin, de aceea, încă de mică, oamenii credeau că ea ar fi nepoata fostului șef de stat. Prima întâmplare care a marcat-o în copilărie, a fost momentul când l-a văzut pentru prima dată pe ex-președintele R. Moldova, iar nedreptatea prin care a trecut a fost dureroasă. „Pe la vârsta de 5 ani, făceam parte din colectivul vocal-coregrafic „Vivat Copilărie”, iar la una din serbările noastre a fost prezent și președintele R. Moldova, Vladimir Voronin. Îmi amintesc că toți copiii din colectiv erau anunțați, cum era și firesc, după nume și prenume. Numai când a venit rândul meu, prezentatoarea a evitat să-mi rostească numele și mi-a spus doar Valeria. Eram copil, nu înțelegeam toate jocurile de culise și m-am simțit foarte prost. Acum aș vrea să întorc timpul înapoi și să văd reacția președintelui, atunci când moderatoarea îmi strigă și numele”, adaugă Valeria Voronin.



Ea susține că de la acel concert au început toate aventurile legate de identitatea sa. Bunăoară, în clasele primare, relatează Valeria, unii copii refuzau să se joace cu ea, crezând că face parte din familia liderului comunist. „În acea perioadă, toți mă întrebau dacă nu cumva sunt nepoata președintelui. Uneori, oboseam de aceste întrebări și spuneam mai în glumă, mai în serios, că într-adevăr sunt nepoata lui Voronin numai ca să
fiu lăsată în pace”.


Vameșii nu o verificau pentru că avea numele Voronin

Până și separatiștii din Transnistria care, în acea perioadă nu-l aveau la inimă pe Vladimir Voronin, au văzut în Valeria, ani la rând, un țap ispășitor. „Tot în copilărie, în fiecare vară plecam împreună cu bunica la mare în Ucraina și eram nevoite să trecem prin Transnistria. Atunci grănicerii ne rețineau ore în șir în vamă, numai pentru simplu fapt că în pașaportul meu scria numele Voronin”, își amintește tânăra zâmbind.
Totuși, într-un final, cel puțin un membru din familia Valeriei a avut de câștigat de pe urma acestei identități. Pe când mama Valeriei mai purta acest nume, iar Vladimir Voronin era șef de stat, ea trecea hotarul cu Ucraina cât ai zice pește. „Mama nu a renunțat imediat după divorț la numele tatălui. Așa că prin anii 2000, ea era comerciant și aducea marfă din Ucraina. Astfel, când vameșii vedeau că poartă numele Voronin, o lăsau să treacă fără să-i caute nod în papură, cum se întâmpla în cazul altor colegi”, conchide fata.

„Și-a pus mâinile în cap când a auzit cum mă cheamă”

În prezent, Valeria Voronin este studentă la Facultatea de Relații Internaționale și Științe Politice, iar întrebările referitor la presupusele sale grade de rubedenie cu fosta elită a politicii moldovenești sunt la fel de actuale ca acum un deceniu. Fata recunoaște că în primul an de facultate, un profesor și-a pus mâinile în cap după ce i s-ar fi prezentat. Din spusele Valeriei, acesta s-ar fi calmat abia după ce s-ar fi asigurat că studenta Voronin nu este rudă cu politicianul comunist.

În ciuda acestor întâmplări, Valeria susține că i-a fost frică să recunoască în fața liderului liberal Mihai Ghimpu, că este Voronin. Se întâmplase în anii de liceu, atunci când fata credea în valorile promovate de Partidul Liberal (PL). „În acele vremuri făceam parte din Clubul Liceenilor Liberali, iar atunci când am făcut cunoștință cu președintele PL aveam o frică interioară inexplicabilă. Mă gândeam oare ce va spune Mihai Ghimpu că eu sunt liberală, dar am nume de comunist. Însă, spre marea mea mirare, doar secretara sa a avut o reacție deplasată, în schimb, el a zâmbit și a spus: „Avem și noi în Partidul Liberal un Voronin””, remarcă interlocutoarea mea.

Protagonista mai adaugă că în adolescență a deranjat-o cel mai mult asocierea cu comunistul Vladimir Voronin. Pe atunci, fiind obosită de tot felul de remarci, cel puțin ciudate, Valeria a fost tentată să-și schimbe numele. Însă, în scurt timp a înțeles că acesta are și avantaje. „În adolescență, nu înțelegeam de ce oamenii încearcă să judece după aparențe și să pună etichete. Mai târziu, am înțeles că numele nu ți-l poți alege, iar al meu captează involuntar atenția celor din jur și acest lucru nu este rău. De aceea, trebuie să-l port cu demnitate, iar prin faptele mele să șterg de pe acest nume de familie amprentele negative lăsate de ex-președintele statului”, menționează Valeria Voronin.

„Nu am nimic împotriva rușilor”

Deși, prin venele sale curge și sângele tatălui rus, Valeria se consideră româncă și spune că este o unionistă convinsă. „Am crescut într-o familie unde s-a vorbit limba română și s-au respectat valorile și tradițiile românești. De aceea, mă consider româncă din Basarabia. În același timp, nu am nimic împotriva rușilor, îmi place limba și cultura lor, dar nu sunt de acord cu politica pe care o promovează”, explică tânăra.

După majorat, protagonista noastră și-a găsit tatăl și a încercat să păstreze legătura cu el, iar așa a aflat că mai are patru surori și un frate. Ea spune că nu se mândrește cu numele său de familie, dar nici nu poate să-i displacă, doar pentru simplu motiv că „este asociat cu un personaj comunist”. „Indiferent de încercările la care ne supune viața, sângele apă nu se face. Iar tatăl meu este un om modest și onest și nu are nimic în comun cu liderul comunist. Este doar o coincidență mai mult sau mai puțin fericită”, ne asigură Valeria.

Potrivit datelor Registrului de Stat al Populației, în Republica Moldova 149 de persoane poartă numele „Voronin”. Dintre care, nouă sunt tizii ex-președintelui comunist Vladimir Voronin și alți nouă oameni se numesc Oleg Voronin, la fel ca și fiul liderului comunist.

Un articol de: Ana Marchitan Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul