Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 09:40
Abonamente

Editorial 12 Ianuarie 2015, ora 08:09    Din editia print

Marime Font

Poveste de Crăciun

(O istorie tragico-comică, în două părți, despre clasa noastră politică, cu elemente de morală).

 
 
 

Partea I

Cică odată demult, când vânturile modernizării abia băteau deasupra Europei, s-a făcut în Anglia un super-vapor, care n-avea frică de valuri și furtuni, pe toate mările și oceanele. Și s-au decis mai mulți oameni din Lumea Veche, de la bogătașii lumii, săraci și aventurieri, până la oameni de artă și știință, să pornească pe acest vapor spre America, tărâmul făgăduinței și blagoslovirii, pentru a începe o nouă viață sau pentru a scrie istoria lumii și a lor proprie. Au pornit ei la drum cu vise și optimism, încrezuți fiind că nimic nu le poate diminua din elanul unui nou început. Dar iată că atunci când viața le părea mai frumoasă, fericiți, regăsindu-se în plăcerile vieții oferite de luxul de pe corabie, s-au ciocnit violent de un aisberg rătăcit, desprins din ghețarii Antarcticii. Nu prea au reușit să înțeleagă ei prea mult lucru de la această nenorocire, pentru că vaporul s-a dus rapid la fund, luând cu el în adânc majoritatea călătorilor, cu tot cu vise și speranțe. Dintre puținii pasageri care au reușit în ultimul moment să sară peste bordul vasului, s-au desprins doi bărbați, care ajutându-se cu disperare unul pe celălalt, au înotat până la cea mai apropiată insulă. Trăgându-și sufletul la mal și privind cu groază la corabia care se ducea la fund, dar și la zecile de oameni care se înecau fără șansă de salvare, au tăcut o perioadă cu capetele aplecate, fără să scoată un cuvânt. La consumarea tragicului eveniment, unul din ei îl întreabă pe celălalt – tu cine ești și ce faci? Celălalt îi răspunde cu voce surdă – păi, până nu demult eram cel mai bogat om din Europa, mi-am încărcat toată avuția pe vapor ca să ajung în America, unde să încep o nouă viață.



- Da tu cine ești, străine? întreabă bogătanul.
- Eu îs istoric, arheolog, cel mai cunoscut din Europa, mergeam în Mexic să studiez vestigiile civilizației Maya și să le fac cunoscute întregii lumi.

A tăcut urmașul lui Crezus, după care a zis cu resemnare – dumneata, domnule, acum ești mai bogat ca mine, pentru că tot ce m-a făcut pe mine până acum avut și vestit s-a dus la fundul oceanului, iar tot ce te face pe tine renumit și important, a rămas cu tine.

Partea II

Cunosc mulți dintre actualii politicieni și oameni cu potențial de decizie din R. Moldova încă de pe timpurile când nu aveau nimic în afară de vise, naivitate și optimism. Pe Vlad Filat îl știu de când a trecut Prutul, cărând după el fiere de călcat și televizoare, la fel ca mulți alți studenți basarabeni, care dorind să mai aibă un ban de studenție, băgau prin genți țigări, casetofoane sau casete; pe Dorin Drăguțanu l-am avut coleg în echipa de fotbal a basarabenilor, în bătăliile „pe viață și moarte” pe care le dădeam în campionatele universitare; cu Oleg Efrim am urcat Carpații ucraineni prin copilăria sovietică, când eram trimiși de prin raioane în diferite excursii prin „Măreața Uniune”; pe Sandu Tănase mi-l aduc aminte cum împingea un Volkswagen în fața căminelor din Codrescu, pentru că acesta refuza dimineața să se pornească; pe Valeriu Streleț și Liliana Palihovici îi țin aminte în șlapi și șorturi, hoinărind pe coridoarele căminului 12 al USM, în căutare de mâncare pe la fete sau cerșind conspecte pentru cursurile de a doua zi; ca și pe Igor Corman, care rodea cărțile la Biblioteca Centrală Universitară din Iași, terminând facultatea cu cea mai mare medie pe curs; sau pe Cornel Gurin, care umbla cu ochiul vânăt după bătăile cu țiganii din Sărărie; sau pe Nicolae Juravschi de când trăgea vâsla mai bine ca toți în lume și ne făcea pe noi mândri că-i suntem contemporani. Și mai sunt zeci, dar poate sute de alți oameni importanți din țara asta pe care îi cunosc că nu aveau nimic în afară de speranțe, elan și vise, oameni cu care am discutat în diferite circumstanțe că vrem să facem R. Moldova mai bună. Și că odată vom ajunge să putem schimba această țară, pentru că noi suntem alții decât cei care ne conduceau atunci, foști comuniști, nomenclaturiști, comsomoliști, activiști, miliționeri sau agronomi cu iz și putoare sovietică.

Și ați ajuns să conduceți, așa cum sperați, această corabie, pe care, cu regret, o înecați. Voi cei cu facultăți la Iași, București, Cluj, Timișoara, Oradea, Galați sau Craiova, cei cu facultăți prin Europe și Americi, sunteți acum peste tot în guvern, parlament, ministere, agenții, procuraturi, judecătorii, poliție, medicină sau universități, și aveți posibilitatea reală de a lua decizii, pentru a schimba decisiv situația într-o țară care este gata să se scufunde.

În loc de morală

Pe mulți dintre acești oameni nu-i mai consider prieteni și mi-i jenant să le strâng mâna. Pe alții, feresc capul să-i privesc pentru că nu le suport ipocrizia și minciuna, iar alții se feresc singuri să mă întâlnească pentru că știu că o să-i tratez cu dispreț. Puteți cu toții să aveți poziții și banii lumii, să furați și să jucați pe importanții, dar în definitiv, dacă se îneacă corabia integrării europene, veți rămâne fără nimic, iar voi un nimeni și cu un nume pătat pentru totdeauna. Iar atunci când cei norocoși veți sta la un mal uitându-vă cum se scufundă acest vas al speranței, iar în jur o grămadă de oameni se vor îneca din cauza hăului creat de prăbușirea sa, veți regreta că ați avut o șansă unică de a salva vaporul și să-l duceți cu îndemânare în portul bunăstării europene, dar nu ați avut curajul și integritatea morală în a înfrunta aisbergul plahotniucilor, filaților, lupilor, diacovilor, dodonilor, usaților, pentru care scufundarea corabiei este benefică, deoarece ei și-au mutat bogățiile pe alte corăbii sau pentru că bogățiile vasului scufundat le pică în buzunare. Și atunci cu siguranță la celălalt mal al salvării va fi istoricul, care va ști să scrie că ați fost „generația speranței irosite”, pentru că nu ați avut puterea și convingerea să înfruntați sistemul sovietic metamorfozat, devenind cu toții complicii acestuia. Prin urmare, demni de disprețul urmașilor și de aruncat la coșul de gunoi al istoriei.  

Un articol de:
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md