Povești ale tinerilor moldoveni din Occident

publicat în Actualitate pe 26 Ianuarie 2018, 15:10

Majoritatea emigranţilor tineri din ţara noastră îşi doresc să revină acasă, dar nimeni dintre ei nu vrea să trăiască într-o ţară săracă.

Nu mai e noutate faptul că exodul cetățenilor R. Moldova spre Vest, care a luat amploare pe timpul guvernării președintelui Petru Lucinschi, crește, pe zi ce trece, în ultimii ani. Astfel, satele ne rămân pustii, fiind pe alocuri populate doar de copii părăsiți și bătrâni, în timp ce o mare parte a electoratului, rămas în țară, se plânge că nu are cine guverna statul… Din păcate, nimeni nu poate găsi o soluție pentru această problemă. Și dacă la sfârşitul anilor ’80, R. Moldova avea o populaţie de aproximativ 4,5 milioane de oameni, în 2016, potrivit Biroului Naţional de Statistică, acest număr a scăzut cu un milion. Totodată, dacă pe timpul lui Lucinschi fugeau din R. Moldova moldovenii care nu aveau din ce-și întreține familiile, în prezent crește hotărât numărul tinerilor tentați să-și creeze un viitor mai bun peste hotare. Realizând acest material, ne-am propus să aflăm de ce noua generație nu are încredere în țara în care s-a născut și cum se acomodează copiii departe de casă, printre străini.

Bucătar-șef în Irlanda, nemulţumit de ploile britanice

Iulian s-a născut în centrul Moldovei, își iubește părinții și casa, însă soarta l-a dus tocmai în Irlanda. A venit aici în 2012, pe când avea 21 de ani. Întrebat de ce a ales anume această țară, ne lămurește că n-a stat mult pe gânduri, luând drumul Irlandei, pentru că frații săi se aflau deja aici. A stat la ei până când a reușit să-și găsească și un loc de muncă.

Cu toate acestea, adaugă Iulian, primele trei luni trăite în Irlanda au fost foarte dificile pentru el. Dorul de casă, de familie și prieteni îl măcina zi de zi, fiindcă anterior nici nu-și putea imagina că viața printre străini e plină de greutăți. Mai ales dacă avea în vedere și timpul urât, cu nesfârșitele ploi britanice, cu care tânărul nostru spune că s-a adaptat cu chiu cu vai în vreo șapte luni.



În cei cinci ani de muncă în Irlanda, Iulian a lucrat peste tot: în construcții, grădinărit, dar și ca bucătar într-un local public. „Am trecut toate etapele prin care poți învăța bucătăria unui pub irlandez, de la spălatul vaselor la ajutor de bucătar. Acum sunt bucătar-șef”, afirmă cu mândrie tânărul. Ceea ce nu-i place lui Iulian în Irlanda, nici până în ziua de astăzi, este aceeaşi vreme instabilă și ploioasă, care uneori îl face să se gândească să se mute cu traiul într-o țară cu vreme însorită și frumoasă, cel puţin, ca în R. Moldova…

2000 de euro pentru chirie la Dublin

Veniamin are 31 de ani și muncește tot în Irlanda. Se află aici de doi ani, după ce alţi doi ani a lucrat la construcţii în Israel. Din cauza temperaturilor ridicate şi a deshidratării excesive de care suferea în Ţara Sfântă, a decis să vină la fratele său, în Irlanda. „Mai întâi am spălat vase într-un restaurant irlandez, dar nu mi-a plăcut acest job. De voie de nevoie, am rezistat până m-am obişnuit cu ţara şi m-am stabilit cât de cât aici. Mai târziu, un prieten m-a sfătuit să fiu șofer pe camion. Aici graficul de lucru e mult mai bun, dar și salariul e mai mare”, povestește Veniamin.

Prima problemă, cu care s-a confruntat Valentin la Dublin, a fost închirierea unei locuinţe. Aici imobilele sunt greu de găsit și foarte scumpe - de la 1200 până la 2000 de euro pe lună. Deşi acum se simte destul de bine în Irlanda, Valentin încă nu s-a hotărât dacă va rămâne cu traiul aici sau se va întoarce acasă.

„Mai greu a fost să-mi stăpânesc dorul de familie și prieteni”

Elena este o tânără basarabeancă, care a absolvit facultatea în România, iar de doi ani și șase luni este stabilită în Statele Unite. „Istoria mea nu are legătură cu situaţia economică deplorabilă din țară. Am ales să plec în SUA din motive personale”, susţine tânăra. Recunoaște, că la început, i-a fost destul de greu, dar i-a surâs norocul că aproape în toate orașele mari din SUA există comunități mari de români și moldoveni, dispuși să-i ajute pe toţi nou-veniţii.



Fiind o fire flexibilă, Elena nu a avut nevoie de foarte mult timp pentru a se adapta noului mediu. „M-am acomodat destul de ușor cu modul de viață de aici. Mai greu a fost să-mi stăpânesc dorul de familie și prieteni”, recunoaște tânăra, care este decisă să rămână definitiv cu traiul peste ocean.

„E foarte greu când ajungi aici, unde eşti un nimeni…”

Sergiu, în vârstă de 24 de ani, este licenţiat al Universității de Stat de Educație Fizică și Sport. Imediat după terminarea studiilor, a emigrat în Franța. De ce în Franţa? „Pentru că aici am avut prima ocazie”, ne-a răspuns. Spune că a lucrat şi în R. Moldova, în timpul studenţiei, dar salariul mic nu-i ajungea nici pentru strictul necesar. Ne asigură că şi-a părăsit ţara doar pentru un viitor mai bun şi că a rezistat cu tărie tuturor piedicilor, care i-au apărut în cale. „E foarte greu când ajungi aici, unde ești un nimeni şi nu ai pe nimeni alături. Ești mic într-o lume mare. Dar e și mai greu să te integrezi, dacă nu cunoști limba și nu lucrezi legal”, menţionează Sergiu. De aceea, adaugă el, perioada de adaptare depinde foarte mult de persoanele care te înconjoară.



Deşi se află în Franța, de un an și patru luni, Sergiu şi-a schimbat locul de muncă deja de patru ori. Odată ajuns la Paris, mai întâi a muncit ca zidar, apoi ca șofer. După aceasta s-a angajat într-o firmă de demontare a amiantului și azbestului, dar a fost nevoit să se concedieze, deoarece munca respectivă afectează sistemul respirator. De aceea a revenit în construcții. „În afară de cunoașterea limbii și de actele necesare, pe care trebuie să le deții, o altă mare problemă este chiria. Dacă ai un post de muncă legal, e foarte ușor să-ți găsești o casă prin intermediul agențiilor imobiliare sau a anunțurilor de pe internet. În caz contrar, e aproape imposibil să-și găsești un acoperiș deasupra capului”, spune Sergiu.

Ionela a născut la Viena și nu a mituit medicii

Ionela și Victor sunt o tânără familie stabilită în Austria. De câțiva ani deja, Victor lucrează cu mai mulți prieteni din R. Moldova la construcții. Ionela a ajuns la Viena mai devreme, iar recent a dat naștere unei fetițe. „Am născut foarte ușor, poate datorită personalului din spital. Nu am achitat nimic, pentru că am asigurare medicală. Nici vorbă de mită sau ceva cadouri pentru medici, sau alte ,,atenții”, cum se zice la noi. Aici, pur și simplu, lumea își face datoria cu dragoste și plăcere”, spune proaspăta mămică. Ea recunoaște că și-ar dori foarte tare să se întoarcă acasă, dar nu poate face acest lucru atâta timp cât în R. Moldova nu există aceleași condiții de trai ca în Austria.

Și ei i-a fost dificil să se adapteze într-o altă țară. „Cu toate că aici lumea e mult mai amabilă și te ajută foarte mult, am avut nevoie de timp, ca să mă acomodez. Le mulțumesc, totuşi, în această privință și vienezilor, care par mult mai prietenoşi, mai calmi şi senini, decât mulţi oameni din ţara noastră”, spune Ionela.

Potrivit unui studiu, realizat la comanda BBC, R. Moldova este ţara cu cea mai mare rată de scădere a populaţiei din lume. Potrivit aceluiaşi studiu, câte 106 persoane părăsesc zilnic R. Moldova, pentru a se stabili în alte ţări mai dezvoltate.

Viorica Tcaci pentru TIMPUL