Presedintele ASM, Gh. Duca, se blbie din cauza amneziei sau a paielor din cap

Prima si cea mai mare minciuna pe care ati debitat-o in replica dvs., dle Duca, extrem de „academica” si care va face onoare atat cat o aveti, este cea cu privire la faptul ca, pana in prezent, subsemnatul ar fi stat ascuns, „tremurandu-i pantalonul”, n-a scos o vorba, dar iata, a prins la curaj si a iesit din tufis. In cazul dat, dle Duca, va confruntati cu o problema grava, legata sau de o amnezie, sau de ignoranta celora care va consulta si, posibil, va elaboreaza textele, sau… de vina va sunt paiele. Stiti dvs. despre care paie este vorba. Acum, incerc sa va ajut sa va recapatati memoria, prin a va reaminti niste evenimente reale, recomandandu-va sa consultati niste surse credibile – stenogramele sedintelor in plen ale Parlamentului R. Moldova.

 

Insa, mai intai de toate, urmeaza sa constat un fapt real. Comisia instituita, in toamna anului 2006, in cadrul Academiei de Stiinte a Moldovei (rebotezata in popor – Comisia Duca), pentru expertizarea manualelor de istorie integrata, a fost o catastrofa, o copie fidela a Comisiei Cristea. Atunci, deja existau dovezi clare, formulate de mai multi istorici, ca manualele esuasera. In replica dvs., dle Duca, incercati sa plasati pisica moarta in ograda Institutului de Istorie, pentru a fugi de raspunderea morala, afirmand ca de comisie se ocupa respectiva institutie. Fals, dle Duca, dvs., personal, ati alcatuit listele acesteia, bineinteles, sub supravegherea atenta a sefului, V. Stepaniuc. Dvs. va faceti a uita ca, dupa prima declaratie facuta de la tribuna Parlamentului, in care va criticasem pentru lipsa de verticalitate si profanarea bunului nume al Academiei, prin constituirea, la indicatia guvernarii, a unei comisii butaforice, in cateva randuri, m-ati invitat insistent la dvs., la birou, cu intentia de a ma determina sa nu mai atac acest subiect. Am refuzat de cateva ori, dar, pana la urma, am dat curs invitatiei.

Am discutat atunci despre componenta comisiei. Aveati lista in fata si, dupa ce mi-am reconfirmat optiunea enuntata in cadrul declaratiei in plenul Parlamentului, v-am recomandat sa includeti persoane reprezentative, specialisti valorosi. Ati promis… Dar a doua zi l-ati avut in calitate de oaspete pe V. Stepaniuc, pentru ca, peste cateva zile, acesta, in sedinta in plen a Parlamentului, sa ma invinuiasca de exercitare a presiunii asupra conducerii Academiei. In total, numai acestui subiect – constituirea si activitatea Comisiei Duca – subsemnatul i-a dedicat cinci declaratii, prezentate de la tribuna centrala, in sedintele in plen ale Parlamentului R. Moldova din 10 si 17 noiembrie 2006, 8 si 14 decembrie 2007 si 8 februarie 2007 (in total – 15 pagini de text de carte), cu invocarea multiplelor argumente in favoarea unei expertize obiective, cu criticile aduse prestatiei lase a conducerii Academiei privind constituirea respectivei comisii, din economisti, filologi, specialisti in drept, istorici literari si chiar a unui chimist, si culmea, includerea chiar a unor autori de manuale integrate – numai nu din istoricii cei mai reprezentativi si neangajati politic, pe care ii are R. Moldova.
 

Tot pentru asanarea memoriei, va reamintesc despre polemicile pe care le-am avut cu dvs., provocate de alte „ispravi” de-ale dvs. in materie de „aparare a valorilor nationale”. Pe 1 aprilie 2005, cu cateva zile inainte de inceperea activitatii Parlamentului de legislatura a XVI-a, semnalam o prima tentativa a dvs. de desfiintare a Institutului de Istorie si a celui de Lingvistica. Pana la urma, „isprava” s-a produs si, in sedinta in plen a Parlamentului din 8 decembrie 2005, i-am adresat o interpelare prim-ministrului V. Tarlev, cerandu-i anularea deciziei de guvern, sugerata de dvs., impreuna cu V. Stepaniuc, privind lichidarea Institutului de Istorie. La 4 mai 2006 va adresam dvs., personal, o interpelare, solicitandu-va sa nu admiteti ca, in Consiliul stiintific al Institutului de Istorie, V. Stepaniuc sa-si delege toate lichelele, profanand bunul nume al acestei institutii. Am mai avut si alte subiecte interesante de discutii cu dvs., dle Duca.

Cel mai incitant a fost cel cu referire la sarbatorirea, cu mult fast comunist, a celor 650 de ani de la intemeierea statalitatii moldovenesti, aniversare inventata de pseudoistoricii de la curtea presedintelui. Va amintiti, probabil, dialogul pe care l-am avut la acest subiect, in direct, in cadrul unei emisiuni matinale, al carei moderator era E. Maceac, de la „Radio Moldova”. Erati proaspat „caftanit” cu functia de vicepresedinte al Comisiei de Stat pentru organizarea festivitatilor dedicate acestei sarbatori inventate, cu conotatie pronuntat electorala. V-ati suparat foc cand am incercat sa va demonstrez ca ati dat-o zdravan in bara, intrucat nu exista dovezi documentare privind data intemeierii statului moldovenesc si l-ati expus si pe presedintele Voronin, care se pomenise intr-o situatie mai mult decat ridicola.

Si va spuneam atunci, dle Duca, ca ati fi putut evita acea situatie dezonoranta, daca ati fi binevoit sa-i consultati pe specialistii din cadrul Institutului de Istorie, pe care, intre timp, reusiserati sa-l nenorociti. De altfel, exista un precedent de polemica la acest subiect. In 2004, Partidul Comunistilor a intreprins prima tentativa de a organiza o suita de festivitati pentru a consemna 645 de ani de la intemeierea Principatului Moldovei. Si atunci tentatia era mare, intrucat era un an preelectoral. Polemica noastra cu pseudoistoricii rosii a fost dura si acestia, din lipsa de dovezi, pana la urma, au batut in retragere. Dle Duca, n-ati avut curajul sa invocati acest precedent, pentru a evita ridicolul si situatia jenanta in care s-a pomenit Academia din cauza dvs.

Am afirmat si continui sa sustin, in cunostinta de cauza, si nu din auzite, ca dvs., dle Duca, ati executat intocmai mai multe indicatii aberante, parvenite din partea Partidului Comunistilor. Personal, v-am vazut, in cateva randuri, cum v-ati prabusit in fata comandamentelor comuniste, v-ati prabusit pana mai jos de nu se mai poate si, personal, v-am somat, de cateva ori, sa demonstrati verticalitate, dar „tremurandu-va pantalonii” (expresia va apartine), ati facut exact asa cum v-a ordonat Stepaniuc, admitand, in felul acesta, sa fiti condus de un impostor. Chiar si in replica dvs. confirmati ca ati avut o relatie „armonioasa” cu cel care a distrus totul ce se putea distruge – stiinta, cultura, scoala.

In timp ce erati buni ciraci si mergeati mana in mana, distrugand mai multe institutii academice, subsemnatul se confrunta in permanenta cu amicul dvs., in sedintele in plen ale Parlamentului, combatand actiunile nocive ale acestuia. In afara de aceasta, am dezavuat plagiatul de proportii din cartea acestuia „Statalitatea poporului moldovenesc”, am scris unica recenzie din interior (a mai fost si una din Romania) la teza lui de doctor in istorie, care a servit ca temei pentru respingerea acesteia de catre Comisia specializata din cadrul Consiliului National pentru Acreditare si Atestare.

Si pe alt sef al d-tale, V. Voronin, l-am vizat in mai multe randuri. A se vedea, cel putin, doar genericul catorva luari de atitudine in presa periodica, care sunt inserate si in cele doua volume „Istoria integrata in versiune comunista. Radiografia unui razboi identitar”, Chisinau, editiile 2006 si 2007: „Comunistii vor sa se debaraseze de Istoria Romanilor”; „Istoria integrata – o mare diversiune comunista”; „Voronin gireaza genocidul sovietic”; „Voronin isi bate joc de istoria noastra”; „Comunistii profaneaza istoria”; „Comunistii au dispus suprimarea Istoriei Romanilor”; „Experimentarea cursului integrat de istorie – o jalnica parodie comunista”; „Regimul Voronin poarta un razboi identitar impotriva propriului popor” s.a. In perioada 2002-2009 am avut cateva sute de luari de atitudine in apararea Istoriei Romanilor. In timpul acesta, dvs. practicati o diplomatie… de tufis.

N-ati avut, din pacate, dle Duca, tarie de caracter sa promovati si sa aparati adevarul. Ati preferat sa va caciuliti in fata potentatilor zilei si sa admiteti ca acestia sa va foloseasca dupa bunul lor plac. Un presedinte de Academie merita tot respectul si aprecierea pentru verticalitate si pentru curajul de a promova adevarul stiintific in orice circumstante. Dvs. n-ati promovat adevarul stiintific, ci ati facut diplomatie „prin tufis”. Diplomatie se face in politica, dle Duca. Si compromisul, tot in politica se accepta, nu si in stiinta. Aici se promoveaza si se apara adevarul cu argumentele stiintifice din dotare. Aveati o forta in spate, una de temut – Academia de Stiinte, fiind inarmat cu argumentul stiintific. Asta trebuia sa invocati, nu sa faceti diplomatie lasa.

Dle Duca, ati slujit regimul Voronin cu multa osardie, pana in ultimul moment. L-ati slujit, pana si-a dat obstescul sfarsit. Ultima „mare isprava”, pusa la cale, impreuna cu stabii comunisti, a fost tentativa de distrugere a Institutului de Filologie. Operatiunea urma sa fie instrumentata in vara acestui an, dupa evenimentele din aprilie. Institutul a fost salvat datorita interventiei mai multor intelectuali si, in primul rand, ripostei din partea colectivului acestuia.

In legatura cu aceasta dragoste patimasa a dvs. pentru guvernarea comunista, tin sa va mai amintesc de renumita sedinta a Comisiei pentru cultura, stiinta, invatamant, tineret, sport si mijloace de informare in masa a Parlamentului de legislatura a XVI-a, care a avut loc in sala mare de conferinte a Academiei de Stiinte, in prezenta membrilor Asambleei Academiei. Cocotat sus, in prezidiu, alaturi de V. Stepaniuc, v-ati permis sa blamati opozitia si precedentele guvernari democratice (de altfel, dvs. ati facut parte din componenta ADR-ului, exercitand chiar functia de presedinte al aceleiasi comisii parlamentare), pentru faptul ca n-au sustinut Academia de Stiinte, intentionand chiar s-o lichideze (de fapt, printre adeptii lichidarii Academiei ati fost o perioada si dvs.).

In acelasi timp, ati laudat guvernarea comunista, aducandu-i elogii presedintelui Voronin si urcandu-l pana la ceruri pentru grija lui parinteasca. Subsemnatul, impreuna cu colegul de comisie, A. ?aranu, am cautat sa va invitam sa coborati cu picioarele pe pamant. Dl ?aranu v-a reprosat atunci faptul ca, fiind presedinte al comisiei parlamentare in perioada guvernarii ADR-lui, cu responsabilitati nemijlocite pentru domeniul cercetarii, v-ati facut vinovat de aceasta lipsa de atitudine grijulie pentru Academie. In acelasi context, dansul v-a reprosat ca nu-i sta bine unui presedinte de Academie sa umble cu panglica rosie, prinsa la piept, pe la sarbatorile comuniste. Unde va este, dle Duca, atitudinea echidistanta si plina de demnitate si lipsa de angajament politic care v-o dicteaza statutul Academiei?

La fiecare 7 noiembrie – ziua „Marii Revolutii din Octombrie”, ati participat, fara pic de jena, la mitingurile organizate de Partidul Comunistilor, identificandu-va cu ciracii dvs. comunisti, nu numai stand laolalta cu ei la tribuna improvizata, ci si prin prinderea la piept a panglicii rosii bolsevice. Halal diplomatie academica! Si asta in timp ce practic toata lumea s-a edificat asupra semnificatiei acestei zile, care este ziua puciului bolsevic, in urma caruia cei mai mari teroristi ai umanitatii au preluat puterea in stat, trecandu-l prin parjol, foamete, represiuni, razboi civil si facandu-se vinovati de sute de milioane de victime inocente, printre care si sute de mii de conationali de-ai nostri. Altceva mai cinic si mai monstruos din partea unui presedinte de Academie, decat un atare gest de participare la actiuni de glorificare a acestor teroristi, nu cred ca exista.

In ajun de 5 aprilie 2009, in plina campanie electorala, in cadrul adunarii colectivului Institutului Patrimoniului Cultural, dvs. v-ati produs pe post de agent electoral al Partidului Comunistilor, afirmand, in discursul dvs., ca liberalii nu sunt solutia cea buna pentru R. Moldova, ca sunt impotriva Academiei. In situatia cand ASM este o institutie depolitizata, dvs. v-ati permis sa tineti un discurs demagogic si politicianist, facand deschis propaganda in favoarea Partidului Comunistilor. Chiar si dupa alegerile parlamentare din 5 aprilie si, culmea, dupa evenimentele din 7-8 aprilie, soldate cu crimele guvernarii comuniste – cei trei morti si sutele de tineri trecuti prin „coridorul mortii”, ati continuat sa faceti partizanat politic in favoarea comunistilor. Numai cat face apelul semnat de cativa directori de institutii din cadrul ASM, in frunte cu dna Mariana Slapac, vicepresedintele acesteia.

Bineinteles ca si, de asta data, ati preferat sa stati in tufis, trimitand-o la inaintare pe aceeasi doamna, omul de serviciu pentru „operatiuni” riscante. Respectivul „apel”demonstreaza atasamentul fidel al conducerii Academiei fata de partidul de guvernamant si zelul sau frenetic de a contribui la determinarea coalitiei partidelor democratice sa capituleze in fata dictaturii comunistilor, trecand astfel sub tacere crimele si faradelegile acestora.

O alta „mostra” de partizanat politic al conducerii ASM in favoarea comunistilor, dupa evenimentele din 7-8 aprilie, a fost si mobilizarea angajatilor acesteia pentru a participa la mitingul organizat de PCRM, cu ocazia zilei de 1 mai, care a avut loc in scuarul Operei Nationale. La acest miting s-a prezentat, din partea conducerii ASM, aceeasi neobosita dna M. Slapac, cu un buchet mare de liliac, iar dl Duca, in acel moment, ca un adevarat barbat, tupilat in spatele respectivei doamne, practica diplomatia proverbiala a dansului.

In acelasi timp, dle Duca, demonstrati o atitudine izbitor de contrastanta fata de certele valori ale neamului nostru. In nr. 849 din 8 mai 2009 al publicatiei periodice „Jurnal de Chisinau”, publicistul N. Negru relata despre esuarea ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa remarcabilului om de cultura si regizor Ion Ungureanu, din cauza unei „imbolnaviri subite” a presedintelui ASM, Gh. Duca, a vicepresedintelui acesteia, dnei M. Slapac si inca a unui vicepresedinte – o „epidemie” de culoare rosie daduse peste conducerea forului suprem al stiintei moldovenesti.

Un caz deosebit de grav s-a produs in procesul alcatuirii listei persoanelor care urmau sa semneze necrologul in legatura cu decesul academicianului Leonid Cemortan. Conducerea Academiei i-a interzis doamnei Ana-Maria Plamadeala, directoarea Centrului Studiul Artelor, care alcatuise textul necrologului, sa-i includa in aceasta lista pe academicianul Mihai Cimpoi si pe regizorul Ion Ungureanu. Numele lui Victor Stepaniuc inaugura aceasta lista. Probabil, acesta o fi fost impotriva ca numele celor doua personalitati notorii sa figureze alaturi de numele sau si dvs., dle Duca, v-ati vazut nevoit sa satisfaceti pretentiile patronului. Ce nu faci pentru ca sa ramai in relatii armonioase cu sefu’! In situatia data, doamna Ana-Maria Plamadeala s-a vazut obligata sa mai scrie un necrolog, pe care l-au semnat, de asta data, si dnii M. Cimpoi si I. Ungureanu, publicat in revista „Literatura si Arta”, dar fara V. Stepaniuc.

Aceeasi lipsa de respect fata de autenticele valori o demonstrati si in raport cu mai multi colegi de-ai nostri. Deja de cateva luni bune este incalcat Regulamentul cu privire la alegerea directorilor mai multor institutii academice. Optsprezece directori au fost alesi inca in iarna-primavara, dar confirmarea lor in functie, care urma sa se produca inca la 28 mai 2009, este taraganata in mod artificial de dvs., dle Duca. Probabil, mai admiteti o eventuala revenire a comunistilor la putere, sperand ca aceasta v-ar permite sa va eschivati de la promovarea unor directori incomozi.

Am constatat ca va place lingusirea, dle Duca, se pare ca o si stimulati, in loc sa o curmati si sa nu admiteti ca aceasta sa fie tirajata prin intermediul unei reviste academice. Dovada este si articolul „Academicianul Gheorghe Duca – Omul cel Nou al Imperiului Vesnic”, din revista „Akademos”, nr. 1(6) din 2007, semnat de Dragos Vicol, care pe atunci exercita functia de redactor-sef al respectivei publicatii. Am lecturat mai multe linguseli, osanale si ode dedicate sefilor, dar, trebuie sa recunosc – asa ceva nu mi s-a mai intamplat sa citesc. Pe fundalul acestor opinteli patimase de lichelism palesc pana si trubadurii lui Kim Ir Sen (se scrie si Kim Il Song), „soarele poporului nord-coreean”, liderul comunistilor nord-coreeni.

Dupa o atare oda, ingrozitor de lingusitoare, a cazut pe spate pana si vajnicul V. Stepaniuc, care l-a si facut pe data pe acest trubadur, Dragos Vicol, consilierul sau. Si din aceste considerente, a unei imperioase asanari a atmosferei de la Academie si a curmarii practicii cultului personalitatii, pe care dvs. ati inaugurat-o cu atata „succes”, se impune, in mod imperios, necesitatea revenirii la normalitate si la situatia de pana la implementarea „genialelor reforme” si „restructurari” ale cuplului Duca-Stepaniuc. Consideram ca fanariotismul si kimirsenismul, ca manifestari nocive, nu-si au locul in cadrul Academiei.
Dle Duca, si dupa toate acestea dvs. mai sustineti ca ati „avut nu numai verticalitate dar si demnitate de intelectual in raport cu puterea comunista”?

„In problemele de importanta nationala”, mentionati cu emfaza si mandrie falsa, „sfinte pentru neamul nostru, precum sunt Limba si Istoria, ASM a fost principiala si a stat neclintit pe pozitii”. Este adevarat, Academia a incercat sa reziste, dar nu i-a reusit intotdeauna, tocmai din cauza lipsei de „verticalitate si demnitate de intelectual” a celuia care s-a pomenit accidental in fruntea ei.

Afirmati in continuare, dle Duca, ca ASM a refuzat sa participe la elaborarea manualelor de „Istorie integrata.” ?in sa precizez ca meritul apartine in exclusivitate colegilor mei din cadrul Institutului de Istorie, care au respins invitatiile de a colabora la scrierea unor atare manuale. In cazul dat, dvs. nu numai ca n-aveti absolut niciun merit, ci din contra, ati acceptat sa distrugeti Institutul de Istorie, la indicatia lui V. Stepaniuc, pentru hotararea adoptata de Consiliul Stiintific al acestei institutii in apararea Istoriei Romanilor. De altfel, in replica dvs. ati avut grija sa nu pronuntati cumva numele corect al istoriei noastre nationale, asa, pentru orice eventualitate, mai stii, daca cumva revin comunistii, cum va veti justifica pentru lipsa de consecventa. Cam tot asa ati aparat-o, precum o si tratati in continuare – cu multa precautie, care va caracterizeaza ca „presedinte-diplomat”.

Pentru colegii mei, istoricii din cadrul Institutului de Istorie, Stat si Drept, anul 2008 a fost unul extrem de stresant. Conducerea ASM, timp de cateva luni, a exercitat presiuni enorme pentru a-i determina sa accepte scrierea tratatului de Istorie a Moldovei, in cinci volume, pana la sfarsitul acelui an. Printr-o atare „performanta”, prin munca stahanovista, urma sa fie consemnata aniversarea, inventata de Stepaniuc, cu privire la cei 650 de ani ai statalitatii moldovenesti. Majoritatea cercetatorilor nu doreau sa faca partizanat politic in favoarea Partidului Comunistilor.

In consecinta, toate stradaniile conducerii ASM si personal ale dvs., dle Duca, de a-i determina pe istorici sa onoreze comandamentul politic parvenit dinspre conducerea PCRM au esuat. Un alt caz clasic de aservire totala regimului comunist si personal lui V. Stepaniuc, a Institutului de Istorie, dar si a Academiei, in ultima instanta, este cel legat de reeditarea operelor lui V. Stati de catre ASM. In iunie 2009, directia Institutului de Istorie, Stat si Drept, cateva zile in sir, a tot somat Directia Istorie Moderna sa acorde un aviz pozitiv pentru reeditarea monstruoasei carti a „celebrului” Vasile Stati – „Istoria Moldovei”. De fiecare data, insa, conducerea institutului primea un raspuns negativ, desi eram atentionati ca avizul este solicitat de conducerea ASM, adica de dvs., dle Duca. Iata inca un caz dezgustator, care demonstreaza pana unde poate ajunge o relatie a unui presedinte de Academie cu regimul comunist.

Cat priveste volumul „Republica Moldova. Editie enciclopedica”, pe care dvs. il apreciati ca pe un „eveniment stiintific si cultural de exceptie”, trebuie sa recunoastem ca a fost, din pacate, compromis tot din cauza lipsei de verticalitate a dvs., dle Duca, care ati admis ca acelasi V. Stepaniuc sa cenzureze textele mai multor autori, in special ale colegilor mei, cu referire la compartimentele de istorie si i-ati expus si pe ei, de o maniera dezgustatoare. Si dupa toate acestea, culmea impertinentei, aveti doar cuvinte frumoase despre V. Stepaniuc, cica acesta a „purtat respect savantilor, nu a manifestat niciodata lipsa de bun-simt”, sau sa fi indraznit sa va dea indicatii.

Si acum cateva cuvinte despre efectele „miraculoase” ale „restructurarilor” duco-stepaniuchiste din cadrul Academiei. Voi invoca exemplul Institutului de Istorie. Pana la „marile reforme”, conducerea Institutului de Istorie al ASM era formata doar din doua persoane: directorul si secretarul stiintific. Dupa „isprava” celor doi si cuplarea Institutului de Istorie cu specialisti in drept, noua „strutocamila” dispune tocmai de sapte sefi!

Urmeaza episodul cel mai incitant – cel despre cum dvs., dle Duca, si echipa din preajma dvs. dramaluieste banul public. Cele doua hotarari ale Curtii de Conturi, publicate in „Monitorul Oficial” al Republicii Moldova (nr. 57 din 30.XI.2007, „Monitorul Oficial”, nr. 184-187 din 2007 si nr. 17 din 04.07.2008, „Monitorul Oficial”, nr. 117-119 din 2008) scot in evidenta multiple exemple de incalcari cu caracter financiar, cu referire la reparatia blocului central si la constructia Liceului si a Universitatii Academiei de Stiinte a Moldovei.

Aceasta ne serveste in calitate de temei sa supunem indoielilor corectitudinea gestionarii altor cateva sute de milioane de lei pentru realizarea acestor si altor obiective, pe alte „santiere”, mai mult sau mai putin intemeiate, sau, unele, deloc intemeiate. Constructia gardului de metal, pe temelie de piatra si ciment, de cca 3 m inaltime – un adevarat „zid chinezesc” in jurul mai multor edificii ale Academiei chiar ca nu-si are nicio justificare in actualele conditii de criza economica.

?inand cont de toate aceste circumstante, consideram necesar sa sesizam organele abilitate ale statului asupra necesitatii efectuarii unor controale privind corectitudinea gestionarii banului public si investigarii modului in care conducerea Academiei de Stiinte a gestionat, in ultimii cativa ani, peste doua miliarde de lei din bugetul statului.

Cu trufie si cu aere de mare savant ati remarcat, dle Duca, ca sunteti criticat de un „oarecare” istoric. Eu inteleg ca sunteti, vorba lui Dragos Vicol, „Omul cel Nou ce a descalecat din saua istoriei la Portile Imperiului Vesnic…, intors cu fata spre Nemurire” si pe deasupra mai sunteti si „aripa de sub camasa stiintei europene din tara noastra” (vezi revista „Akademos”, nr. 1(6) 2007), dar, fiti de acord, nu sunteti nici Omul cel Modest, nici Omul cu Bun Simt, nici chiar Omul la Locul Potrivit. Este adevarat ca detineti atatea titluri si grade stiintifice, cate ar fi suficiente pentru o institutie intreaga. Dar, din cate cunosc, sunteti un colectionar cu de-a sila de titluri onorifice.

Imi spunea un prieten din Romania, rectorul unei Universitati, academician adevarat, recunoscut pentru opera sa, nu unul de paie, ca nu mai avea, pur si simplu, scapare de dvs., care i-ati cersit, saptamani in sir, un titlu de Doctor Honoris Causa. Nu cunoastem in baza caror merite ati obtinut titlul de membru de onoare al Academiei Romane, asta mai putin conteaza. Dupa episodul dezgustator cu activitatea asa-numitei Comisii Duca, care a promovat niste manuale ticaloase, se pare ca ar fi cazul sa vi se retraga acest titlu. Nu-l meritati, dle Duca, ca, de altfel, si postul de presedinte al Academiei de Stiinte, pe care ati transformat-o, impreuna cu sotia si toate rubedeniile dvs., intr-un „semeinii podread”.