Prietenia enigmatica dintre presedintele Voronin si Stjepan Mesic

Se pare ca tara cea mai vizitata de catre presedintele Voronin (dupa Federatia Rusa si Cehia) este Croatia, inca ne-membra a UE, procesul de aderare fiind incetinit de necooperarea ei cu Tribunalul international pentru crime de razboi de la Haga.Ce-i cu aceasta prietenie dintre cei doi presedinti de state balcanice, Vladimir Voronin si Stjepan Mesic, ambii aflati in functia suprema pe ultima suta de metri? Alaltaieri, presedintele Voronin a fost din nou in Croatia. Cu aceasta ocazie incerc sa recapitulez informatiile care s-au perindat in fata ochilor in ultimii ani.

Colindand drumurile Balcanilor, in cautarea urmelor consangenilor nostri valahi, istro-romani, megleno-romani sau aromani, am avut ocazia, la o benzinarie de la intrarea in orasul Pula din Peninsula Istria, sa fiu contactat de catre un bastinas care s-a intamplat sa fie un istro-roman din orasul cu o denumire atat de exotica. Mi s-a adresat intr-o romana aproximativa, dupa ce observase ca masina e din R. Moldova. Primul lucru pe care mi l-a spus e ca stie despre Moldova ca-i un stat sarac, dar a vazut multe masini luxoase, ale „noilor moldoveni”, pe coasta croata a Adriaticii, mai ales intre Dubrovnik si Split. Unii dintre acestia s-au si capatuit cu importante proprietati in aceasta zona. I-am zis romanului ca acesti „moldoveni noi” sunt mai curand niste rusofoni de la noi, pentru ca ai nostri nu au acumulat asemenea capitaluri: atunci cand noi luptam pentru limba romana, alfabetul latin si independenta, strainii luptau pentru… acumularea primitiva a capitalului. Istriotul a cazut de acord cu mine pentru ca ceilalti „moldoveni” cu care a avut ocazia sa converseze preferau rusa in calitate de limba de comunicare.

Mi-am adus aminte de acest episod anul trecut, cand Voronin isi petrecea vacanta in Croatia, dar, mai ales, pe 24 decembrie 2008, la cea de-a 74-a zi de nastere a presedintelui croat Mesic, cu care ocazie presedintele Voronin i-a oferit distinctia suprema a R. Moldova, „Ordinul Republicii”, „in semn de profunda gratitudine pentru contributia deosebita la dezvoltarea relatiilor de prietenie si colaborare dintre Republica Croatia si Republica Moldova”.

De la un timp incoace insa, se tot zvoneste in targul nostru, tot mai insistent, precum ca unii lideri politici isi fac valizele inainte de scrutinul electoral din 5 aprilie… Incerc sa compar aceste informatii si zvonuri. Pentru ce merite i s-a acordat ordinul suprem al R. Moldova presedintelui Croatiei, daca in cei opt ani de guvernare comunista in relatiile economice dintre cele doua state s-au observat doar tendinte negative? Exemplificam. In 2007, R. Moldova a exportat in aceasta tara balcanica marfuri si servicii in valoare de 85,6 mii USD (sic!) sau 0,006% din exportul total al RM. Importul din Croatia a constituit 1882,2 mii USD sau 0,05% din importul total. Aceste „rezultate remarcabile” sa-l fi facut pe presedintele croat sa confirme pe 3 iulie 2007 la Chisinau despre „existenta unei cooperari eficiente intre Republica Croatia si Republica Moldova”? Alaltaieri, Voronin a fost decorat, la randul sau, cu Marele Ordin al Regelui Tomislav cu Panglica si cu Marea Stea a Diminetii, pentru aceleasi merite, pentru care liderul Croatiei a fost onorat cu „Ordinul Republicii”. Daca e sa raportam indicii de mai sus la relatia dintre cele doua state romanesti, apoi presedintele Traian Basescu ar merita 4000 (!) de „Ordine ale Republicii” (Moldova)! – nu ploi torentiale de insulte si ofense ce curg continuu de la Chisinau spre Bucuresti… Patru mii (!) pentru ca de atatea ori este mai mare volumul exportului moldovenesc in Romania fata de cel in Croatia: in 2008 Romania se afla pe primul loc printre statele lumii la exporturile efectuate de R. Moldova (2335,8 mln. USD sau 21% din totalul de exporturi, fata de 6,7% in 2001) si pe locul trei la importuri (dupa Rusia si Ucraina) – 590,8 mln. USD sau 12,1% din totalul de importuri fata de 10,5% in 2001.

Si atunci, ce ne mai ramane sa credem decat ca „Ordinul Republicii” i-a fost acordat presedintelui croat pentru o eventuala mediere a unor achizitii de proprietati „echipei” de la conducerea R. Moldova, care nu mai crede in „tara de succes” si nici in succesul scrutinului din 5 aprilie?

Unii ar putea sa nu creada in asemenea povestiri halucinante, nascute in inima inrosita rau (sa speram ca si provizoriu) a Chisinaului. Dar daca se adeveresc, ce vor face oare acei tineri, dar si unii intelectuali mai in varsta, care il inconjoara azi cu dragoste si credinta netarmurita pe generalul de militie sovietica, atat de generos la impartirea distinctiilor de stat? Li se va rezerva si lor un locusor pe tarmul Adriaticii, langa fostii stapani sau vor ramane aici, alaturi de copii si nepoti, de care le va fi rusine pana in ultima clipa a vietii lor, traita in minciuni electorale?…