Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 18:30
Abonamente

Soroca 2 Martie 2012, ora 05:07    Din editia print

Prima casă de copii de tip familial la Soroca

Marime Font

 
 
 

Acum o lună, în oraşul Soroca a fost înfiinţată prima casă de copii de tip familial (CCTF) în care au fost plasaţi mai mulţi copii. 

După experienţa de asistenţi parentali profesionişti, soţii Victor şi Victoria Urasinov au decis să întemeieze o casă de tip familial pentru câţiva copii rămaşi fără grijă părintească.

 Experienţa de asistenţi parentali

Şi-au dorit întotdeauna o familie mare, însă, când au crezut că sunt gata pentru apariţia încă a unui copilaş, soţii Urasinov au aflat că nu mai pot avea copii. „Ne-am gândit atunci că sunt încă mulţi copii lipsiţi de grija şi dragostea părintească şi că noi am putea să le dăruim acea căldură”. Aşa au ajuns la o consultaţie la specialiştii Direcţiei asistenţă socială şi protecţie a familiei (DASPF), după care au decis să devină asistenţi parentali profesionişti. Primul copil pe care l-au luat la educaţie a fost Bogdana. Fetiţa avea doar câteva luni. Aproximativ în aceeaşi perioadă, absolut întâmplător, în familia lor a apărut Diana, o fetiţă care rămăsese singură, pentru că mama sa se afla într-un centru de reabilitare. „A venit la noi temporar, dar a rămas pentru mai mulţi ani şi este un adevărat membru al familiei noastre”, a menţionat capul familiei. Cu doi băieţi şi două fete, părinţii se simţeau absolut fericiţi şi împliniţi. În timpul unei vizite la DASPF, ei au aflat despre un băieţel care a rămas fără grija părinţilor, aceştia fiind alcoolici. Copilul urma să fie trimis într-o instituţie de plasament pentru copii, dar Victor şi Victoria au hotărât să-l ia în familia lor. Aveau deja experienţă şi s-au gândit că vor reuşi să-l îngrijească şi pe Maxim. În scurt timp, Maxim şi Bogdana, fiind de aceeaşi vârstă, s-au împrietenit. Acesta e ultimul copil pe care-l luăm la noi, credeau Victor şi Victoria, mai cu seamă că, deocamdată, nu au locuinţa lor proprie, ci închiriază un apartament cu trei odăi în oraşul Soroca. Sunt dispuşi să închirieze chiar şi o casă, dar, deocamdată, nu au găsit ceva potrivit şi speră că, prin intermediul ziarului, vor mai primi oferte. Totodată, capul familiei ne-a spus că intenţionează să procure ori să construiască o casă spaţioasă în care să fie destul loc pentru toţi cei şapte copii. Da, erau deja şapte la număr.

Cristina şi Cristian

Familia Urasinov merge deseori la Centrul de plasament „Azimut”, în vizită la copiii de acolo. Aşa au cunoscut-o şi au îndrăgit-o pe Cristina. „Ea era cea mai micuţă dintre copii. Totdeauna stătea singură şi nu prea reuşea să se încadreze în colectiv, am îndrăgit-o de cum am văzut-o”, ne-a spus doamna Victoria. Multiplele planuri de a o lua în vizită pentru zilele de sâmbătă şi duminică se risipeau din diferite motive. S-au ataşat însă de ea într-atât, încât s-au gândit să o ia cu totul la ei acasă. În acelaşi timp, au aflat despre posibilitatea de a crea o casă de copii de tip familial.

Un mare obstacol în acest sens era spaţiul locativ prea mic, dar cu gândul că vor reuşi în viitorul apropiat să procure o locuinţă mai spaţioasă au început perfectarea actelor necesare. Familia doritoare să facă un asemenea pas este evaluată de specialiştii DASPF, pentru a vedea dacă întruneşte toate condiţiile. Soţii Urasinov aveau deja o experienţă de asistenţi parentali profesionişti şi erau bine cunoscuţi de asistenţii sociali, care îi descriu ca pe nişte oameni serioşi, responsabili şi foarte grijulii. După ce toate momentele oficiale au fost finisate, au mers după Cristina, dar au aflat că ea are un frate - Cristian. Ca să nu despartă copiii, i-au luat în familia lor pe ambii. Astfel, în ianuarie 2012, a apărut prima casă de copii de tip familial în raionul Soroca.

Şi greu, şi uşor...

Ca în orice familie, există momente dificile. I-am întrebat pe părinţi cum reuşesc să aibă grijă de atâţia copii. „Ei s-au obişnuit repede unii cu alţii, dar „luptăm” cu gelozia. Unul dintre fiii noştri biologici este la o vârstă dificilă, are 14 ani. Îi iubeşte foarte mult pe cei mici, dar este şi gelos, uneori. Lucrăm asupra acestui moment”, spune Victoria Urasinov.
A fi părinte nu-i uşor, se ştie, dar a fi părinte pentru copii care provin din diferite familii, au caractere şi obişnuinţe diverse, este aproape un act de eroism, cred eu. Soţii Urasinov recunosc că nu le este uşor, dar le vine în ajutor şi credinţa. „A devenit un bun obicei să citim, seara, pasaje din Biblie. Ne străduim să învăţăm copiii să se respecte şi să se ajute reciproc. Îi învăţăm să se roage pentru părinţii lor, e important”, continuă domnul Victor.

Zece - numărul membrilor unei familii fericite

În prezent, familia Urasinov numără zece persoane: părinţii, doi fii biologici şi şase copii pe care îi educă: Diana, Bogdana, Maxim, Cristina, Cristian şi Ianis.
Ianis este ultimul copil venit în această familie. Până adineaori el se afla într-o altă familie de asistenţi parentali profesionişti, dar cuplul care îl luase la educaţie s-a răzgândit... Se întâmplă şi aşa ceva... Băiatul, dublu traumatizat, urma să fie dus la Centrul de plasament pentru copii, dar soţii Urasinov l-au luat la ei, unde s-a acomodat lângă ceilalţi copii. „Mă frământam, nu puteam să nu mă gândesc la soarta acestui copil. Şi Victoria, după ce a auzit povestea lui Ianis, umbla prin casă îngândurată, plângea...”, îşi aminteşte domnul Victor. Ianis mergea la şcoală, avea note bune, frecventa şcoala muzicală şi se obişnuise cu gândul că face parte dintr-o familie. Dacă se întorcea înapoi la Centrul de plasament, întregul său univers urma să se clatine - acest gând o neliniştea pe Victoria. Astfel, au hotărât să-l aducă şi pe el în familie. Le pare bine că au făcut-o.

Contactul cu părinţii biologici

Unul dintre principiile de funcţionare a CCTF este păstrarea legăturilor cu părinţii biologici, în cazul în care ei sunt în viaţă şi doresc acest lucru. Copiii plasaţi în familia Urasinov se văd cu părinţii lor. „Respectăm acest drept al copiilor şi ne dăm bine seama că este nevoie de comunicare cu părinţii biologici. Mai mult, unul dintre scopurile noastre este să facem tot ce-i posibil pentru reintegrarea copiilor în familia biologică. De exemplu, în cazul Dianei am ajutat-o pe mama ei să meargă la un centru de reabilitare ca să revină la un mod de viaţă sănătos”, ne-a mai spus capul familiei. Atunci când părinţii biologici nu mai sunt în viaţă ori nu-şi doresc copilul înapoi, părinţii-educatori au dreptul să-l înfieze. Aşa s-a întâmplat în cazul Bogdanei. După o perioadă, soţii Urasinov, din părinţi profesionişti, au devenit părinţi adoptivi pentru Bogdana.

Trăim din salariu şi din ajutorul oamenilor buni

I-am întrebat cum se descurcă la capitolul finanţe, căci o familie numeroasă implică şi cheltuieli pe măsură. „Eu am salariu în calitate de pastor la biserică, mai avem ambii salarii de angajaţi ai DASPF şi primim ajutoare de la oamenii cu inimă mare, în special - produse alimentare. Le mulţumim din suflet”, a menţionat Victor Urasinov.



Atât la momentul creării CTTF, cât şi pe parcursul activităţii, asistenţii sociali evaluează şi verifică activitatea părinţilor-educatori, dar şi evoluţia şi dezvoltarea copiilor. Totodată, ei reprezintă un mare sprijin pentru cuplurile care iau copii în familie. Familia Urasinov recunoaşte că, fără susţinerea asistenţilor sociali, le-ar fi fost greu: „Suntem susţinuţi şi ajutaţi foarte mult. De câte ori am sunat pentru informaţii din legislaţie sau alt gen de informaţii, întotdeauna am primit răspuns şi sfaturi utile”, spune domnul Victor. Pe lângă drepturi, părinţii-educatori au şi un şir de obligaţii, a căror încălcare poate fi pedepsită conform legislaţiei.

Pionieri în domeniul CCTF

Familia Urasinov este prima care a înfiinţat la Soroca o casă de copii de tip familial - un pas foarte responsabil, în opinia mea, pentru că puţini dintre noi ar putea face la fel. Şi cum un exemplu bun este molipsitor, doamna Victoria ne-a spus că un cuplu pe care îl cunoaşte meditează în acest sens şi se prea poate că, în viitorul apropiat, încă patru-cinci copii vor pleca din centrele de plasament într-o familie. Din păcate, nu toţi apreciază ceea ce fac aceşti oameni.
„Văd privirile nedumerite ale celor din jur când ieşim cu toată familia la plimbare. Ştiu că unii consideră că am adunat aceşti copii pentru bani. Dacă cineva crede că, fără dragoste şi fără dorinţa de a-i ajuta să crească într-o atmosferă caldă de familie, am fi reuşit să le purtăm de grijă la opt copii, să încerce şi să vadă cum e”.

Potrivit Regulamentului de funcţionare a CCTF: Cine doreşte să creeze o casă de acest gen devine angajat al DASPF şi i se acordă statutul de părinte-educator. Totodată, educatorul primeşte un salariu lunar de 1800 lei. Fiecare copil beneficiază de o indemnizaţie lunară de 450 lei şi de o indemnizaţie unică de 3000 lei (la sfârşitul fiecărui an) pentru haine şi încălţăminte.

 Tatiana Zabulica

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md