Editorial

Proza scurtă

A debutat în 1974 cu volumul de povestiri Pune-te în locul meu. După care publică următoarele volume: Taci, te rog! (Polirom, 2004), Anotimpuri furioase (1977), Despre ce vorbim când vorbim despre iubire (1981; Polirom, 2005), Fazanul (1982), Catedrala (1983), Dacă vrei (1984), Elefant și alte povestiri (1988), De acolo de unde sun (1988). În 1993 îi apare volumul de povestiri postum Short Cuts.

Un maestru al descrierii, fără prea multe artificii de limbaj, cu finaluri nelămurite până la capăt (probabil aici a fost punctul în care s-a despărțit de Cehov), amintindu-mi prin lejeritatea frazei de proza lui Charles Bukowski, iar, pe alocuri, prin personaje de Toți acei tineri triști ai lui F. Scott Fitzgerald, Raymond Carver cucerește de la prima pagină.

Unii cititori preferă romanele, alții, mai presați de timp, vor proză scurtă, însă există câțiva autori de proză scurtă care depășesc așteptările și care trebuie citiți de toată lumea: Cehov, Akutagawa (care e la reducere în librăriile Cartier) și alți câțiva autori dintre care nu poate lipsi Raymond Carver.

Însă, așa cum e de așteptat, atâta vreme cât se revendică din Cehov, nu trebuie să sperați la povești vesele, la finaluri fericite, la povestiri care mimează viața pe care ne-am dori-o, ci tocmai la acele situații simple din casele oamenilor mărunți, care pot fi sau nu un punct de cotitură pentru personaje, dar care prezintă viața așa cum e trăită de fapt de cei mai mulți dintre noi.

Totuși chiar și în acele povestiri unde răsturnările nu sunt evidente, Carver sugerează o conștientizare a unui plan în schimbare. În viața de familie, în relațiile de prietenie, apare o situație banală care trezește personajul, ca în povestirea Despre ce vorbim când vorbim despre iubire, unde doctorul Mel le spune prietenilor despre doi bătrâni accidentați. Mel le împărtășește celorlalți că bătrânul devenise depresiv doar pentru că din cauza gipsului nu putea privi spre soția lui. Stânjeneala celorlalți, finalul sec al povestirii, te lasă să bănuiești că în acel moment fiecare a înțeles că de fapt nu își iubește partenerul. Și chiar dacă Carver nu o spune clar, ai senzația că cele patru personaje nu se mai privesc în ochi.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *