Alături – o a doua „coromâslă”, moş Lisandru, căruia, din când în când, îi rămân şoşonii prin noroi. Îi găseşte cu greu, căci are sticlele la ochelari groase, ca două coji de nucă. Vor merge aşa, sprijinindu-se în „beţe de răsărită”, până la cimitir şi înapoi.
În tinereţea lor, când Lisaveta era o pajură de dragoste, iar Lisandru făcea armată, ea zilnic îi trimitea scrisori cu „Mai întâi şi la-nceput, te cuprind şi te sărut…”. Se deprinsese atât de mult cu această „formulă”, încât, peste ani, când a trimis o plângere secretarului comitetului raional de partid, acela a rămas trăsnit la: „…Mai întâi şi la-nceput, te cuprind şi te sărut”. Degrabă, satul vuia. Au poreclit-o „pupăcioasa”.
Poate că nu-mi mai aminteam cazul, dar, când ne întorceam de la cimitir, un copil baistruc, dintre acei care strângeau bănuţii pe la fântâni, trecând pe lângă „două coromâsle”, a chiuit: „Mai întâi şi la-nceput, te cuprind şi te sărut!”. „Iartă-l”, spuse „pupăcioasa”, dibuind cu mâinile văzduhul din preajmă, ca să-l găsească pe Lisandru…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
