Putin anexează Crimeea. Urmează Transnistria?

Că Putin avea de gând să accepte cererea Crimeii de a deveni parte a Federaţiei Ruse a fost evident din momentul în care au devenit cunoscute detaliile privind ceremonia. Discursul şi semnarea tratatului de anexare nu au avut loc la sediul Dumei de Stat, ci la Kremlin, Putin preferând să aducă întregul Parlament la el decât să meargă el în faţa Parlamentului, încă o dovadă asupra caracterului din ce în ce mai personal al autocraţiei ruseşti. Ceremonia s-a desfăşurat în sala Sfântului Gheorghe, destinată manifestărilor interne, iar unii dintre participanţi au purtat panglica Sfântului Gheorghe, care în Rusia este simbolul comemorării luptelor din cel de-al doilea război mondial. Era clar, aşadar, chiar din această scenografie gândită cu grijă că Putin şi elita politică de la Moscova au vrut să transmită lumii şi Occidentului mesajul că Rusia a obţinut o victorie. Nimic nu s-ar fi putut ridica la nivelul „victoriei” decât o declaraţie solemnă de anexare a Crimeii.

Ruptura de Occident
Într-un discurs preluat parcă din arsenalul ideologic al fostului lider sârb Slobodan Miloşevici, Putin a făcut apel la istorie pentru a justifica ruperea teritoriului unui stat independent recunoscut de ONU, precum Ucraina, şi anexarea Crimeii. La fel cum Miloşevici spunea „Kosovo este Serbia şi Serbia este Kosovo”, Putin a vorbit, practic, în aceiaşi termeni ca fostul dictator sârb: „Pentru a înţelege de ce a fost făcută tocmai această alegere (la referendumul din Crimeea) este suficient să cunoşti istoria Crimeii, să ştii ce înseamnă Rusia pentru Crimeea şi Crimeea pentru Rusia”, a proclamat Putin.

„În Crimeea totul este pătruns de istoria comună. Aici se află vechiul Kherson, unde a fost creştinat sfântul cneaz Vladimir (al Kievului, n.n.). Eroismul său spiritual — trecerea la ortodoxie — a stabilit fundamentul comun cultural, al valorilor şi al civilizaţiei, care uneşte popoarele Rusiei, Ucrainei şi Belarusului”, a subliniat Putin. „De asemenea, în Crimeea se află mormintele soldaţilor ruşi, prin al căror curaj Crimeea a fost cucerită, în 1783, de Rusia. Crimeea înseamnă Sevastopol, oraşul-legendă, oraşul cu soartă măreaţă, oraşul-cetate şi patria Flotei Militare ruse de la Marea Neagră”, a amintit Putin.

„În sufletul şi conştiinţa acestor oameni, Crimeea a fost şi rămâne o parte integrantă a Rusiei”. Putin s-a referit explicit la recunoaşterea inde­pendenţei Kosovo drept o dovadă a dublei măsuri aplicate de Statele Unite şi de Occident şi s-a adresat direct poporului american: „Cei care consideră libertatea un drept suprem, oare locuitorii din Crimeea nu au acest drept?”. Putin a ţinut însă să traseze în termeni extrem de brutali liniile de demarcaţie dintre Rusia şi Occident: „Partenerii occidentali au întrecut măsura privind situaţia din Ucraina. S-au comportat urât, iresponsabil, neprofesional şi dur. Acum e necesar să încetăm isteriile, Rusia are interese naţionale de care trebuie să se ţină cont şi să fie respectate”. Ruptura Rusiei de Occident s-a produs în Ucraina, dar s-ar putea să continue la fel de brutal în Rusia. El a amintit de o aşa-numită „coloană a cincea” a intereselor occidentale în Rusia şi a promis măsuri ferme împotriva agenţilor străini, un semn că suprimarea libertăţilor fundamentale ale ruşilor va continua după victoria din Crimeea. Putin poate acum, cu o cotă de popularitate de 75%, să elimine şi ultimele rămăşiţe democratice din viaţa publică a Rusiei.

Frica de NATO şi federalizarea Ucrainei
Cum era de aşteptat, Putin a justificat raptul Crimeii printr-o eventuală aderare a Ucrainei la NATO şi prin transformarea Sevastopolului în bază NATO şi a ţinut să avertizeze şi de această dată Kievul să nu facă acest pas. „Ucraina a fost invitată să devină membru NATO, ceea ce ar putea însemna pericol pentru întreg sudul Rusiei. Noi nu suntem împotriva NATO, noi suntem împotriva ideii ca NATO să fie lângă frontiera Rusiei şi să facă ordine pe aici. Ei sunt băieţi buni, dar mai bine să vină ei la noi în vizită, decât noi la ei.”

De altfel, luni, Ministerul de Externe de la Moscova a publicat o declaraţie în care sublinia condiţiile Rusiei pentru o înţelegere cu Statele Unite şi cu Vestul în privinţa Ucrainei. Prima condiţie este acordarea unei autonomii largi regiunilor estice ale Ucrainei, care să transforme ţara într-o federaţie şi care să fie aprobată printr-un referendum la nivel naţional. A doua este un statut de ţară neutră pentru Ucraina, care să fie garantată de Rusia, Statele Unite, UE şi parafată de Consiliul de Securitate al ONU cu scopul implicit de a preveni aderarea Ucrainei la NATO. În acest moment, poziţia oficială a NATO faţă de Ucraina este celebra formulă a „uşilor deschise” şi există puţine şanse ca acum, după anexarea Crimeii, aceasta să se schimbe. Potrivit lui François Heisbourg, analist la Foundation for Strategic Research din Paris, citat de Washington Post, ruşii au făcut acum situaţia imposibilă prin două lucruri. ”Primul este modificarea teritorială prin folosirea forţei, ceea ce tocmai s-a întâmplat în Crimeea şi al doilea – nemaiîntâlnit în practica internaţională de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial – este pretenţia unei puteri externe de a transforma Ucraina într-o federaţie. Analistul rus Fiodor Lukianov, directorul Consiliului rus pentru Politică Externă şi de Apărare, a avertizat însă că „Rusia se aşteaptă la izbucnirea unor tulburări în estul Ucrainei care vor forţa în cele din urmă Washingtonul şi UE să accepte un compromis”. Dacă nu…

Asigurări mincinoase
„Acum mă adresez poporului ucrainean. Vreau ca să ne înţelegeţi corect, noi nu vrem să provocăm suferinţă aşa cum încearcă unii să vă impună să credeţi. Nu îi credeţi pe cei care vă spun că noi dorim destrămarea teritorială a Ucrainei. Eu nu vreau aşa ceva, nimeni nu vrea aşa ceva. Niciodată! Noi nu dorim divizarea Ucrainei, dar în privinţa Crimeii, acest teritoriu a fost şi va rămâne al poporului ucrainean, rus şi tătar”, i-a asigurat Putin pe ucraineni într-o încercare de a confirma că pretenţiile ruse se opresc la Crimeea. Dar şi Hitler a promis că pretenţiile sale se opresc la Austria, apoi la regiunea sudetă, apoi la coridorul Danzig, iar promisiunile lui Putin nu valorează mai mult. El a reamintit din nou de dezastrul geopolitic al destrămării URSS, evocând faptul că 25 de milioane de ruşi s-au trezit peste noapte în 1991 minoritari într-o altă ţară şi a reafirmat dreptul Rusiei de a-i „apăra” pe etnicii ruşi în orice ţară ar trăi aceştia, un alt fel de a spune că Moscova îşi rezervă dreptul de a interveni oriunde pe teritoriul fostelor republici sovietice. În plus, el a menţinut linia propagandei oficiale privind caracterul „fascist” al noii puteri de la Kiev, a cărei legitimitate a refuzat să o recunoască: „Cei care au mers pe Maidan au ajuns pe mâna neofasciştilor şi naţionaliştilor care au uzurpat puterea. Nu avem cu cine vorbi în Ucraina, multe autorităţi de stat sunt conduse de autoproclamaţi. Pentru a intra la un ministru trebuie să ai permisiunea forţelor de pe Maidan, vorbesc serios. Situaţia din Ucraina ne-a determinat. Nu puteam să lăsăm Crimeea în pericol, aceasta ar fi fost o trădare din partea noastră. Suntem acuzaţi de partenerii occidentali că am fi încălcat normele internaţionale. Bine că şi-au amintit că acestea există. Mai bine mai târziu decât niciodată. Ce am încălcat? Forţele ruse nu au intrat în Crimeea, acestea deja erau acolo potrivit tratatului”. Putin lasă deschisă astfel posibilitatea unor intervenţii ulterioare într-o ţară condusă de un regim nerecunoscut dacă etnicii ruşi „vor fi puşi în pericol. Or, deja la Doneţk şi Harkov etnicii ruşi cer secesiunea şi alipirea la Rusia.

Unde se vor opri ruşii?
Anexarea Crimeii prin forţă schimbă în mod dramatic situaţia de securitate la Marea Neagră. Foarte puţini observatori au crezut că Putin va merge până la capăt cu anexarea în virtutea faptului că „o deţinea deja de facto” prin bazele militare ruseşti şi a precedentelor în care Moscova s-a oprit înainte de a trece la rapt teritorial. Nici măcar în 2008, când georgienii au deschis primii focul răspunzând (unii au spus prosteşte) provocării ruseşti, Kremlinul nu a decis anexarea formală a Osetiei de Sud şi Abhaziei, ci s-a mulţumit cu recunoaşterea independenţei şi anexarea de facto. Acum, după precedentul Crimeea întregul joc a fost resetat, iar conflictele îngheţate întreţinute de Rusia în fostele republici sovietice riscă să se aprindă. Din acest punct de vedere, metafora aleasă de preşedintele Traian Băsescu privind „inelul de foc” al conflictelor la Marea Neagră, o trimitere la inelul de foc al Pacificului este adecvată.

Şi, fără să aştepte uscarea cernelii pe tratatul de anexare a Crimeii la Rusia, autorităţile din Transnistria s-au grăbit, prin preşedintele „parlamentului” de la Tiraspol, să ceară anexarea la Rusia. Potrivit cotidianului Vedomosti, Transnistria a cerut Moscovei să prevadă în legislaţia rusă posibilitatea intrării republicii separatiste în componenţa Federaţiei Ruse. Un apel în acest sens a fost trimis de către liderul Sovietului Suprem de la Tiraspol (parlamentul), Mihail Burla, preşedintelui Dumei de Stat, Serghei Narâşkin. Potrivit BBC, Apelul Tiraspolului intervine la o zi după ce partidul Rusia Justă şi-a retras din Dumă proiectul de lege privind simplificarea aderării de noi teritorii la Federaţia Rusă, text ce permitea includerea unor părţi ale unor „state străine” chiar şi în absenţa unui acord din partea ţărilor respective în cazul „lipsei unei autorităţi legitime eficiente”, pe baza rezultatelor unui referendum sau a unei solicitări sub motivul că nu permitea şi anexarea Transnistriei, ci doar pe aceea a Crimeii.

Transnistria, încă o exclavă rusească?
Observatorii au notat că Transnistria, prinsă între Moldova şi Ucraina, nu are contiguitate cu teritoriul rus, dar acesta este mai degrabă un argument în favoarea anexării decât împotriva ei, după cum demonstrează avantajele pe care le oferă Rusiei faptul de a avea o exclavă precum Kaliningrad în inima UE. În acelaşi sens merg şi declaraţiile vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, care a avertizat ieri că „Guvernul rus va organiza, la 20 martie, o întrunire în legătură cu blocada Transnistriei de către Ucraina. „De fapt, Ucraina a declarat, astăzi, blocadă Transnistriei. Este închisă graniţa dintre Ucraina şi Transnistria pentru toţi bărbaţii cetăţeni ruşi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani. Aceasta este o încălcare gravă a statutului Ucrainei, drept participant în procesul de negocieri care joacă rolul unui garant de consolidare a păcii. Potrivit lui Rogozin, „cabinetul de miniştri va avea o discuţie foarte serioasă cu toate autorităţile de profil, astfel încât conducerea transnistreană să aibă parte de consultanţi şi sfătuitori din partea guvernului rus, cu privire la modalităţile de supravieţuire blocadei economice, care astăzi este realitate”. Rogozin a mai declarat că situaţia curentă se va complica în momentul în care Republica Moldova va semna Acordul de Asociere cu UE. „De fapt, Chişinău nu se gândeşte deloc la Transnistria, iar prin toate acţiunile sale arată că aceasta nu mai aparţine Moldovei. Aceasta ne permite să ne tragem propriile concluzii”. Între timp, şi başkanul găgăuz, Mihail Formuzal, şi-a exprimat dorinţa de alipire la Rusia, iar la Chişinău au apărut „organizaţii obşteşti” de provocatori care intenţionează să organizeze, la 27 martie, un “protest universal împotriva falsificării istoriei, profanării trecutului eroic al poporului multinaţional din Republica Moldova şi promovării mişcărilor extremiste şi neofasciste din Republica Moldova”. Pe 27 martie 1918, Sfatul Ţării a votat Unirea Basarabiei cu România.

La Chişinău, preşedintele Nicolae Timofti, care se va întâlni azi la Iaşi cu Traian Băsescu, a declarat că „există riscuri şi provocări, dar noi nu vrem să trăim cu frica-n sân, vrem să fim convinşi în tot ceea ce facem şi să continuăm calea de integrarea europeană. Noi nu facem provocări, păstrăm calmul, liniştea şi pacea şi dorim foarte mult să procedeze la fel şi alte ţări din regiune“.

Anexarea Crimeii demonstrează că Putin va merge atât de departe cât îi va permite Occidentul să meargă. Ieri, la Varşovia, vicepreşedintele american, Joe Biden, a ameninţat cu sancţiuni suplimentare şi cu adâncirea izolării Rusiei, o poziţie ce pare împărtăşită, deşi cu nuanţe, şi de Marea Britanie, Germania şi Franţa. Săptămâna viitoare are loc o reuniune G7 dedicată situaţiei din Ucraina unde se va lua şi o decizie privind răspunsul adecvat pentru Rusia.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat într-un interviu pentru Associated Press că intenţia evidentă a lui Putin este să refacă Uniunea Sovietică. Aspiraţiile imperiale ale autocratului de la Moscova sunt evidente, dar ambiţiile sale par să fie mai mari şi mai sinistre chiar şi decât refacerea a ceea ce Ronald Reagan numea Imperiul Răului.

sursa: romanialibera.ro/CRISTIAN CAMPEANU