CSI / Rusia

Putin luptă în Siria pentru ridicarea sancţiunilor economice impuse Rusiei

Foreign Policy apreciază că dincolo de ceea ce ar putea fi un moment forte pentru Putin, analiştii evocă întrebări privind faza finală a Rusiei în cele trei direcţii.

În Siria, Moscova şi-a atins obiectivul principal de consolidare a guvernului preşedintelui Bashar al-Assad, aliat de multă vreme al Kremlinului. Totuşi, obiectivele sale ultime rămân tulburi, ca şi ieşirea onorabilă din conflictul încă nerezolvat. În Ucraina, Rusia menţine un angajament public de punere în operă a acordului de pace de la Minsk. Numai că reluarea susţinută a luptelor în regiunile separatiste ruse sugerează că Vladimir Putin caută să destabilizeze guvernul de la Kiev, deja afectat de lupte interne.

În Europa, președintele rus vrea să adâncească fisurile din UE, în speranţa spulberării consensului celor 28 de ţări membre în ce priveşte sancţiunile economice impuse Rusiei după anexarea Crimeii în 2014. Recent, Kremlinul şi-a pus în mişcare maşina de propagandă pentru a calomnia cancelarul german, Angela Merkel, considerată ca figura centrală în confruntarea cu Moscova.

Jocuri externe pentru ruşi

Dar, ţinta acestor acţiuni o reprezintă poporul rus, în parte pentru a distrage populaţia de la dificultăţile ei economice care se accentuează. Putin a anunţat luni, la televiziunea rusă, acordul privind o „încetare a ostilităţilor“ în Siria, subliniind importanţa unui efort comun ruso-american. Şi preşedintele rus s-a arătat nostalgic faţă de epoca în care doar două superputeri acţionau în plan mondial pentru soluţionarea problemelor, înainte de implozia URSS.

Putin a subliniat că „Rusia va efectua lucrările necesare cu Damascul şi conducerea siriană legitimă“, în timp ce SUA vor face acelaşi lucru cu aliaţii săi şi grupurile opoziţiei. Liderul de la Kremlin a dorit să explice foarte clar că intervenţia Rusiei în Siria va permite evitarea unei catastrofe ca cele din Irak, Libia şi Yemen, alături de cele cauzate de revoluţiile „colorate“ americane în Ucraina în 2004 şi în Georgia în 2003. Putin a mai adăugat că Siria ar putea servi ca exemplu de „acţiuni responsabile“.

Rusia a trimis în septembrie până la 50 de avioane de luptă la o bază aeriană din apropierea oraşului de coastă Latakia şi 4.000 de soldaţi pentru a le proteja. Prin această mişcare, analiştii consideră că Rusia are în vedere cinci obiective principale – oprirea schimbării regimului Assad, încurajată şi cerută din afara ţării, contracararea planurilor Washingtonului de a izola Moscova, demonstrând că Rusia este un aliat mult mai solid decât SUA, punerea în valoare a noilor arme ruseşti şi de a prezenta un nou spectacol de politică externă publicului rus, obosit de războiul din Ucraina vecină.

Carambolul lui Putin

Într-o anume măsură, cele cinci obiective au fost atinse, ceea ce incită unele voci să ceară Rusiei să revină acasă. „Avem realizări certe şi esenţial este că toată lumea vorbeşte de noi“, declara Boris Nadejdin, fost membru în Duma şi adăuga că „suntem participanţi-cheie în negocierile privind viitorul Siriei“. „Avem nevoie de o reglementare politică şi să oprim cheltuirea sumelor enorme de bani într-o cursă a înarmărilor“, a mai menţionat Nadejdin.

Siria rămâne în suspans şi costul zilnic al operaţiunii ruse în Siria este de 3 milioane de dolari, iar Putin consideră că aceşti bani sunt bine cheltuiţi din bugetul militar. Analiştii estimează că Rusia va rămâne suficient în Siria pentru a superviza tranziţia spre un nou guvern la Damasc şi va face în aşa fel ca Damascul să rămână o capitală simpatică şi să demonstreze că tranziţia politică poate fi obţinută prin negocieri şi nu prin schimbarea regimului. „Sfârşitul partidei pentru Rusia este de a trece la procesul politic plecând de la o poziţie de forţă“, declară Alexandre Şumilin, expert în Orientul Mijlociu la Academia de Ştiinţe a Rusiei.

O afacere rusească

Până acum, Kremlinul poate considera Siria un succes. „Nu este foarte scump, este fără vărsare de sânge, nu au fost victime ruse şi este perceput pozitiv de societatea rusă“ declară M. Petrov, profesor de ştiinţe politice. De asemenea, Siria a folosit la distragerea atenţiei poporului rus de la războiul prelungit din Ucraina. Conflictul a servit intereselor Moscovei în destabilizarea guvernului preşedintelui ucrainean, Petro Poroşenko, şi pentru descurajarea „încălzirii“ relaţiilor între Kiev şi UE, un obiectiv al Rusiei în tandem cu ridicarea sancţiunilor economice impuse Moscovei de către europeni. Între altele, sancţiunile economice care taie accesul Rusiei la pieţele occidentale de creditare de care are o nevoie disperată pentru depăşirea recesiunii. Problema este găsirea celei mai bune metode de a convinge Europa, dar şi SUA să le ridice.

Intervenţia rusă în Siria viza să confirme rolul Moscovei ca partener fiabil pentru rezolvarea problemelor internaţionale şi să contribuie la stimularea încetării sancţiunilor. Numai că în loc să atace organizaţia teroristă Statul Islamic, Rusia a vânat aliaţii occidentalilor din opoziţia siriană, confirmând statutul său fragil pentru guvernele occidentale, considerând probabil mai dificil de exploatat diviziunile europenilor ca cea mai bună şansă de a pune capăt sancţiunilor.

Jens Stoltenberg, şeful NATO, a ­subliniat „îngrijorarea faţă de acumularea semnificativă militară rusă în Siria, cu trupe la sol, cu forţe navale şi forţe aeriene în Mediterana“. 

sursa: romanialibera.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *