CSI / Rusia

Putin, prins din urmă de complexitatea conflictului militar, suferă primele eşecuri în Siria

De la lansarea, în 30 septembrie, a primelor raiduri aeriene împotriva "ţintelor teroriste" din Siria, ministerul rus al apărării, susţinut eficient de televiziunile ruseşti de stat, oferea spectacolul unei armate cuceritoare care ducea un "război curat" graţie rachetelor trase de navele sale de război şi a bombelor lansate de bombardiere, dar în special graţie zecilor de avioane de lupta amplasate în Siria.

La ultimul bilanţ din 17 noiembrie, statul major ar armatei ruse revendică 4.111 ţinte lovite într-un număr de 2.289 raiduri şi distrugerea a 562 posturi de comandă, 64 de tabere de armament şi 54 de ateliere de producţie de muniţie.

Apoi, în 24 noiembrie a urmat zborul unul avion Souhoi-24 de-a lungul graniţei turco-siriene şi intervenţia unui F-16 turc.

Dincolo de polemică – a intrat sau nu avionul rus în spaţiul aerian al Turciei – rezultatul este acesta: un avion rusesc doborât, un pilot ucis de rebelii sirieni când cădea cu paraşuta, apoi un soldat de infanterie marina ucis în timpul unei prime operaţiuni de salvare, înainte de salvarea celui de-al doilea pilot, într-o operaţiune secundă a forţelor speciale.

Înainte de Rusia, doar Iordania, din rândul ţărilor angajate militar în Siria, a cunoscut o soarta asemănătoare: în decembrie 2014, un avion s-a prăbuşit iar pilotul sau a fost executat de jihadiştii din Statul Islamic (ŞI).

Schimbări tactice

Prăbuşirea Su-24 a obligat deja Rusia să-şi revizuiască dispozitivul tactic.

Bombardierele ruseşti, dintre care unele, precum Su-24, nu au decât puţine modalităţi de a se proteja, vor trebui de acum încolo să zboare însoţite de avioane de vânătoare.

Crucişătorul lansator de rachete Moskva, nava amiral a flotei din Marea Neagră, pluteşte acum în largul Latakia, în nord-vestul Siriei, pentru a întări apărarea antiaeriană în apropiere de graniţa turco-siriană unde operează avioanele ruseşti.

În fine, ministrul rus al Apărării, Serghei Shoigu, a anunţat amplasarea la baza aeriană din Hmeimim de rachete antirachetă de ultima generaţie, S-400.

"Sper că aceste echipamente, precum şi alte măsuri adoptate, vor fi suficiente pentru a asigura securitatea zborurilor" avioanelor ruseşti, a declarat Vladimir Putin.

Dar, dincolo de aceste ajustări tactice, întreagă strategie rusească în Siria s-a fragilizat. Înainte de a interveni militar în Siria, în septembrie, Rusia pleda pentru crearea unei coaliţii internaţionale bazate pe armatele siriană şi irakiană. Vladimir Putin dorea că această coaliţie să includă în special ţările din regiune precum Iranul, Arabia Saudită şi Turcia.

După atentatele din Paris, din 13 noiembrie, şi implicarea în creştere a Franţei în dosarul sirian, preşedintele rus a sperat că ideea să de coaliţie are şanse tot mai mari. Dar, după prăbuşirea avionului, cum ar putea Turcia şi Rusia, care s-a considerat "înjunghiată în spate", să participe împreună la o coaliţie militară în Siria?

Exces de încredere

Pentru analiştii interogaţi la Moscova, Vladimir Putin a pescuit în ape tulburi şi a dat dovadă de exces de încredere. Acum, i se reaminteşte că acest conflict din Siria, înainte de a fi o criză internaţională, este o criză regională în care Turcia, independent de marile puteri, joacă rolul sau.

Aceşti experţi notează că Turcia era agasată de multă vreme de bombardamentele ruseşti în nord-vestul Şirei, în apropiere de graniţa cu Turcia, acolo unde trăiesc turcomanii din Siria, o minoritate turcofona.

"Caracterul riscant al ingerinţei în afacerile siriene era evident de la început. Trebuie să fii nebun să îţi imagineze că a interveni într-un război civil, după ceea ce s-a întâmplat în Orientul Apropiat în ultimii 15 ani, se va dovedi uşor", spune politologul Fedor Lukianov, preşedintele Consiliului pentru pentru politică externă şi apărare.

Expertul militar independent Pavel Felghenhauer se arată şi mai critici. "Au fost subestimate şi riscurile şi duşmanul".

"Este evident că Rusia nu a luat în calcul nici interesele Turciei, nici situaţia din Orientul Apropiat, nici complexitatea conflictului dintre suniţi şi şiiţi, nici faptul că nu totul se decide Washington", concluzioneazaa el.

sursa: hotnews.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *