Joi dimineata l-am auzit la postul de radio „Europa Libera” pe Anatol Salaru, vicepresedinte al PL si membru al Biroului permanent al legislativului, vorbind despre problemele legate de formarea noului guvern. La un moment dat, referindu-se la faptul ca fiecare ministru va reprezenta un anumit partid, Domnia Sa a invocat principiul „raspunderii colective” in guvern.
Marturisesc sincer ca notiunea de „raspundere colectiva” m-a plasat pe o unda nostalgica, ducandu-ma cu imaginatia in epoca glorioasa a birourilor politice din timpul dragului nostru Leonid Ilici Brejnev, in timpul caruia conducerea Uniunii Sovietice se baza pe o „raspundere colectiva”. La ce a condus aceasta „raspundere colectiva” ne-am convins cu totii cand slavita Uniune Sovietica s-a prabusit ca un colos cu picioare de lut.
Marturisesc cu aceeasi sinceritate ca nu prea inteleg ce ar insemna „raspundere colectiva” intr-un guvern, indeosebi intr-un guvern de coalitie. Ajunsi aici, trebuie sa ne referim si la nesuferita si mult blamata notiune de algoritm. E adevarat, portofoliile de ministri se impart conform unei anumite matematici, numita algoritm, fiecarui partid din Alianta revenindu-i un numar anumit de ministere, conform numarului de mandate pe care le are in parlament. Pana aici – nimic nou, e o practica generala. In cazul nostru concret insa (ma refer la guvernul Filat, care urmeaza sa fie format) exista niste circumstante specifice, care pun intr-o lumina aparte asa-zisa „raspundere colectiva”.
Partidul condus de Vlad Filat este formatiunea care, dupa comunisti, are cel mai mare numar de mandate, iar aceasta inseamna ca anume Vlad Filat a avut dreptul la primul cuvant in partajarea functiilor de conducere. Astfel, in mod logic, presedintelui PLDM, Vlad Filat, urma sa-i revina functia de sef al statului ori cea de presedinte al parlamentului. S-a intamplat insa ceea ce s-a intamplat si, in numele pastrarii Aliantei, functia de presedinte al parlamentului i-a revenit liderului PL, Mihai Ghimpu, care a devenit si sef interimar al statului.
Trebuie sa recunoastem ca exista o anumita frustrare si nemultumire in sanul electoratului PLDM, alegatorii acestui partid simtindu-se nedreptatiti. Poate e o interpretare ingusta, egoista, dar asa este. Fiind zilele acestea la Hancesti, am auzit reprosuri de genul: noi am votat pentru Filat; de ce al nostru nu are nicio functie, iar liberalii au si functia de sef al legislativului, si pe cea de sef al statului? De altfel, in situatia lui V. Filat s-a pomenit si M. Lupu, de care a depins foarte mult constituirea Aliantei, dar care, deocamdata, s-a multumit cu pielea ursului din padure.
Am facut aceasta remarca nu pentru a baga zazanie intre componentele Aliantei, ci pentru a putea explica mai clar ce inseamna „raspundere colectiva” in cazul guvernului Filat. Este un fapt absolut evident ca cea mai amara bucata de paine i-a revenit lui V. Filat, pentru ca, in definitiv, succesul Aliantei si al viitoarei guvernari va depinde de succesul guvernului Filat. Imediat dupa instalarea acestui guvern, atentia presei si a opiniei publice se va deplasa spre el, la fel ca si tirurile de artilerie ale opozitiei comuniste.
Guvernul Filat va fi monitorizat cu strictete, ca sa nu zic in mod sangeros, va fi examinata cu lupa fiecare candidatura propusa. Lui Filat nu i se va ierta nimic, nici cea mai nevinovata si fara de voie greseala. In aceste conditii este indiscutabil un lucru: fiecare candidatura propusa de celelalte partide trebuie sa fie ireprosabila sub aspect moral si profesional. Chiar daca exista algoritmul, componentele Aliantei nu au dreptul sa-i bage, scuzati de expresie, lui Filat oameni compromisi sau asupra carora planeaza anumite suspiciuni. In situatia data nu mai poate exista „raspundere colectiva”.
Ceilalti lideri ai Aliantei – M. Ghimpu, M. Lupu si S. Urecheanu – trebuie sa realizeze ca succesul sau insuccesul guvernului va fi asociat cu numele lui Filat si al PLDM, de aceea candidaturile propuse trebuie sa fie ca sotia Cezarului, adica in afara oricaror banuieli. Ba mai mult, chiar daca guvernul va fi format in baza algoritmului, premierul Vlad Filat trebuie sa dispuna de o marja de manevra cat se poate de mare in selectarea si numirea cadrelor. Nu este normal ca ceilalti lideri ai Aliantei sa-si promoveze oamenii lor, iar raspunderea personala sa o poarte un singur om, prim-ministrul V. Filat.
Iata de ce, mi se pare cu totul deplasat si neserios sa vorbim despre „responsabilitate colectiva”, pentru ca ea e sinonima cu iresponsabilitatea colectiva. Exista un singur fel de responsabilitate in fata electoratului si a societatii – raspunderea personala a fiecaruia, incepand de la prim-ministru si pana la portar. De faptul cum va arata viitorul guvern, cat de competent si onest va fi, depinde succesul actualei guvernari, iar aceasta inseamna ca premierului V. Filat ii revine dreptul prioritar de a decide in ceea ce priveste fiecare candidatura propusa de celelalte partide din Alianta.
Ar fi o lovitura mortala aplicata Aliantei daca, prin usa din dos a asa-zisei „raspunderi colective”, liderii acesteia vor incerca sa introduca in viitorul guvern oameni incompetenti, compromisi, dornici sa se capatuiasca. Altele au fost si sunt asteptarile electoratului, ale societatii in genere. Si, in sfarsit, consider ca presa care a contribuit la venirea la putere a Aliantei pentru Integrare Europeana si care poarta si ea o anumita raspundere in fata societatii, trebuie sa fie foarte atenta la acest subiect.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
