Răzbunarea Rusiei asupra Ucrainei

Dincolo de a fi o victimă nevinovată, Iulia Timoşenko este o victimă a schimbării orientării Ucrainei. Mandatul de arestare pentru fostul premier a fost emis sub acuzaţia de sfidare a instanţei. Oricine a văzut filmările de la audierile Iuliei Timoşenko poate spune că instanţa s-a aflat permanent sub presiunea partizanilor ex-premierului. Din punct de vedere formal, deci, arestarea poate fi întemeiată. Dar pentru ce este judecată Iulia Timoşenko?

Acuzaţia din proces este de abuz de putere în ianuarie 2009, la semnarea contractului dintre Compania ucraineană de gaze Naftogaz şi Concernul rus Gazprom. Iulia Timoşenko este învinuită că s-a folosit de poziţia sa de prim-ministru şi l-a silit pe directorul Naftogaz, Oleg Dubyna, să semneze un contract păgubos cu directorul Gazprom, Aleksei Miller. Fotografia oficială de la acest eveniment, care datează din 19 ianuarie 2009, ni-i arată pe cei doi directori semnând contractele, iar în spate avându-i pe… Iulia Timoşenko şi Vladimir Putin, prim-miniştrii Ucrainei şi al Federaţiei Ruse. Timoşenko este judecată tocmai pentru acest contract. Pentru a înţelege dedesubturile acestei poveşti, trebuie să vedem însă ce s-a întâmplat în ianuarie 2009. Dar s-au întâmplat atunci nişte evenimente care au fost în strânsă legătură cu Summitul NATO de la Bucureşti, din aprilie 2008, când Ucraina a primit Planul de acţiuni pentru aderare la Alianţa Nord Atlantică (între timp, Kievul a ieşit din planurile Alianţei, în urma evenimentelor descrise mai jos…).

După Summitul NATO de la Bucureşti, pe tot parcursul anului 2008, Ucraina şi Rusia nu au putut ajunge la o înţelegere asupra preţului pentru gazele naturale: de la 180 USD pentru mia de metri cubi, Rusia a cerut o creştere la 250 USD. Ucraina a oferit 201, apoi 235. Între timp, Kievul nu şi-a mai plătit gazele importate din Rusia şi datoriile au ajuns la 2,4 mlrd. USD. Moscova a ameninţat cu întreruperea livrărilor de gaze, iar Kievul a plătit pe 30 decembrie 2008 suma de 1,5 mlrd. dolari- însă nu s-a ajuns la o înţelegere privind noul preţ. La 1 ianuarie, Rusia a întrerupt livrările de gaze pentru Ucraina şi a pompat doar cantităţile pentru Uniunea Europeană; Kievul a tras din aceste gaze tot ce îi trebuia, iar Moscova a închis de tot robinetul. În timp ce Europa îngheţa de frig, ruşii şi ucrainenii au reluat negocierile pe 8 ianuarie 2009 şi s-a ajuns la un acord abia pe 18 ianuarie, după o discuţie directă Timoşenko-Putin. Preţul plătit de ucraineni pentru gaze a crescut, de la 180 dolari, la 360 de dolari pentru mia de metri cubi. Iulia Timoşenko e judecată acum pentru că a silit Naftogaz să semneze acest contract…
Ar mai fi multe de spus despre Iulia Timoşenko şi „sifonarea” de gaze ruseşti din conductele care tranzitează Ucraina – fostul premier nu e nici pe departe un înger nevinovat – dar… Din 2009 până azi, alegerile din Ucraina au fost câştigate de o coaliţie prorusă, iar preşedinte a fost ales Viktor Ianukovici, care la 21 aprilie 2010 a semnat un nou acord de furnizare a gazelor naturale. Preţul a scăzut la 234 USD pentru mia de metri cubi şi Rusia a primit dreptul să îşi păstreze flota la Sevastopol până în anul 2042.

Astfel, de la perspectiva aderării la NATO şi Uniunea Europeană pentru Ucraina în anul 2008, acum Moscova a obţinut prelungirea staţionării de trupe ruseşti pe teritoriul ucrainean şi creşterea preţului la gaze cu 50 de dolari – pe scurt, a menţinut Ucraina sub controlul său. Iar ex-premierul Iulia Timoşenko plăteşte ce mai are de plătit, inclusiv cu libertatea personală…