Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 13:21
Abonamente

Opinii & Editoriale 14 Iulie 2017, ora 06:43    Din editia print

Marime Font

Reforma spitalelor: o singură întrebare își așteaptă răspunsul

La începutul acestei luni, James Pettit, ambasadorul SUA la Chișinău, declara în cadrul unui interviu că Washingtonul își cam pierde răbdarea cu guvernarea de la noi, deoarece reformele din R. Moldova sunt în pauză, iar schimbarea sistemului electoral are drept scop consolidarea puterii. 

 
 
 

E puțin probabil, însă, că americanii n-au observat și cealaltă parte a monedei, care ar trebui să-i pună la fel de mult în gardă, dar despre care deocamdată nu se grăbesc să vorbească, și anume că unele reforme în țara noastră se fac cu același scop ca și introducerea votului uninominal sau mixt – de a consolida puterea în mâinile unei singure entități politice.De exemplu, proiectul privind reforma spitalelor în RM, intens promovat de Ministerul Sănătății în ultimul timp, ar putea sluji drept argument inconfundabil în această privință.

Glavan revine la reforma lui Usatâi sau PD preia reforma PLDM

Această reformă s-a încercat să fie implementată încă în anii 2012-2013, pe când ministrul de resort era Andrei Usatâi, propus în funcție de PLDM. Atunci ministerul n-a avut sorți de izbândă din cauza că mai mulți administratori ai instituțiilor spitalicești și medici din toată republica s-au opus vehement schimbărilor propuse, intuind pericolul în care se pot pomeni ulterior. De bine, de rău, la acea vreme, puterea în țara noastră era împărțită de mai multe partide și nimeni nu putea dicta toate mișcările de pe scena politică. De aceea, Usatâi a insistat cât i-a stat în puteri pentru a obține controlul asupra tuturor spitalelor din republică, însă în cele din urmă a fost nevoit să cedeze. Peste doi ani, el a fost reținut într-un dosar de corupție, iar în 2016 s-a trezit încătușat și șeful său de partid, Vlad Filat. Apoi s-a uitat pentru o perioadă de timp despre reforma spitalelor și spiritele s-au calmat.

Chiar dacă reforma propusă astăzi nu diferă prea mult, ca esență, de cea a lui Andrei Usatâi, în prezent jocul este mult mai dur. Protestele nu mai au niciun sens în situația în care atât Parlamentul, cât și Guvernul, sunt conduse de un singur partid (om), împotriva căruia nimeni din administrația publică nu catadicsește nici să se pronunțe, darămite să-i iasă din cuvânt. Lucrurile funcționează aproape ca într-un regim dictatorial: dacă ești angajat în sistem, dar nu ești de acord și te opui deciziilor partidului, îți pierzi funcția și rămâi pe drumuri. Înscrie-te la bursa muncii, cerșește, fugi din țară, sinucide-te, nimănui nu-i pasă...

Vom rămâne cu 19 din 71 de spitale

N-am exagerat nici câtuși de puțin în fraza de mai sus, căci cunosc unii oameni care într-adevăr au ajuns în atare situații. Pornind, însă, de la ideea că orice reformă este grea și întâmpină rezistențe, am putea admite că avem de a face cu o stare de lucruri normală, care se va aplana odată cu timpul. Să nu uităm, totuși, că orice sacrificiu merită să fie făcut doar în scopuri nobile și în beneficiul oamenilor pe care-i iubim, în particular, sau al societății, în general. Dacă suferim în numele intereselor meschine ale celor care ne conduc sau doar profită de noi, suntem mici și pierduți. Într-un cuvânt, ne luăm nu doar noi beleaua pe cap, dar o întindem și pe spatele celor care ne poartă încredere.
Să vedem ce propune Ministerul Sănătății prin reforma spitalelor și cine ar putea câștiga din aceasta. În prezent, în R. Moldova funcționează 71 de spitale publice, dintre care doar 15 se subordonează Ministerului Sănătății. Celelalte sunt gestionate de autoritățile administrației publice locale și centrale, adică de primării. Astfel, invocându-se infrastructura spitalicească exagerat de mare, cheltuielile exagerate pentru costurile fixe, finanțarea neadecvată a sistemului de sănătate și altele, reforma presupune comasarea tuturor spitalelor în numai 19 instituții, care să se subordoneze fără excepție ministerului. Trei dintre acestea ar trebui să fie spitale specializate, 11 – spitale regionale, patru - spitale centrale și un spital universitar.

Mai întâi de toate se va îmbogăți ministerul

Spitalele specializate vor fi următoarele: cel Republican pentru îngrijiri cronice, cel de Psihiatrie și Institutul de Ftiziopneumologie. Unul dintre spitalele regionale, bunăoară, va uni sub un management comun Spitalul Municipal nr. 1 şi spitalele din Ialoveni şi Străşeni, iar în altul vor fi comasate Spitalul Municipal „Sfânta Treime” şi spitalele din Anenii Noi şi Criuleni. Cât privește Spitalul regional pentru copii, acesta va fi format din Spitalul Municipal pentru copii nr. 1, Spitalul „Valentin Ignatenco” şi Spitalul de Boli Infecțioase pentru copii.



Nu dau și alte exemple, pentru că cel mai mare interes se pare că se pune pe spitalele din Capitală, îndeosebi pe cele centrale, care dispun de cele mai scumpe proprietăți și vor aduce cele mai mari venituri. De exemplu, Spitalul central de urgență va fi instituit în baza Institutului de Medicină Urgentă, Spitalului de Ortopedie și Traumatologie şi Spitalului de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”. Însă cea mai mare instituție medicală din țară va fi Spitalul central polivalent, care va fi creat din șase spitale foarte importante: Spitalul Clinic Republican, Centrul Republican de Diagnostic Medical, Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, Institutul de Cardiologie, Institutul Oncologic, Spitalul de Dermatologie. Până în prezent, multe dintre aceste instituții au supraviețuit și s-au dezvoltat din proiecte independente, iar, în pragul reformei, reprezentanții lor au propus ca în lista fondatorilor noilor unități să fie incluse și spitalele propriu-zise, chiar și cu o cotă de participare mai mică. Însă ministerul nu a fost de acord. De unde se creează impresia că guvernarea urmărește cu orice preț să acapareze pe deplin toate instituțiile spitalicești, inclusiv terenurile pe care acestea se află și edificiile în care acestea activează, pentru ca apoi să facă cu ele orice dorește. Dacă vorbim de Chișinău, aceste imobile sunt foarte scumpe și mai târziu ar putea fi folosite în alte scopuri. Zău că n-ar fi de mirare să auzim peste câțiva ani că pentru cele șase instituții care vor forma Spitalul central polivalent se construiește un singur bloc imens, în scop de optimizare a spațiului, iar celelalte clădiri și terenuri să fie scoase în vânzare, în scop de optimizare a cheltuielilor. La auz, sună frumos, dar în realitate aceasta va conduce pur și simplu la dispariția unor institute care și-au creat deja un nume în Europa și în lume și care vor fi înlocuite cu niște simple secții ale unui spital mai mare.

De asemenea, toate proiectele străine câștigate de aceste instituții vor fi gestionate de managerii Spitalului polivalent. După tradiția moldovenească, în astfel de cazuri, de regulă banii dispar. Dacă, de pildă, Institutul de Neurologie și Neurochirurgie ar beneficia de o finanțare importantă din străinătate și acești bani ar ajunge în contabilitatea Spitalului polivalent, n-aș crede că ministerul va aplauda fericit și nu va întinde mâna să ia ceva și pentru alte proiecte, de care e interesat în mod prioritar ministrul, de exemplu. Iar în caz de refuz, administrația Spitalului polivalent va fi schimbată la prima ocazie.

Administrația publică va pierde controlul asupra spitalelor

Alta e situația în raioane, unde spitalele nu au nici clădiri atât de scumpe și nici nu beneficiază de finanțări serioase de peste hotare. Comasarea lor, însă, va ajuta ministerul să le dirijeze cu ușurință și după bunul său plac, după ce administrațiile publice locale vor pierde orice control asupra acestora. Or, directorii de spitale care vor vrea să-și păstreze cu orice preț fotoliile vor fi puși în situația de a se supune orbește ministerului și, respectiv, partidului.

Mai bine zis, reforma spitalelor prevede, cel puțin la nivel administrativ, un control total al Ministerului Sănătății asupra instituțiilor medicale din toată țara. Pentru a se bucura de un rezultat bun în acest caz, ministrul Ruxanda Glavan ar trebui să fie o excepție în guvernarea noastră. În primul rând, ea urmează să renunțe la toate interesele sale personale, dacă le are, în urma acestei reforme, iar în al doilea rând, să aibă curajul de a pune piciorul în prag atunci când partidul îi va cere să „reformeze” câte ceva și în detrimentul societății.
Nu scriu acest text, purtându-i vreo pică doamnei ministru, ci fiind în cunoștință de cauză cu implementarea reformelor în R. Moldova și pornind de la îngrijorarea pe care reforma propusă a creat-o în rândul medicilor din republică. Va putea oare Ruxanda Glavan să meargă contra sistemului, cu riscul de a-și pierde slujba? Răspunsul la această întrebare ar limpezi toate lucrurile în ceea ce privește reforma spitalelor din R. Moldova.

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md