Ceea ce s-a petrecut joi in Parlamentul RM, adica esecul celei de-a doua runde pentru alegerea presedintelui, este plin de semnificatii. Merita sa incercam sa descifram o parte dintre ele. In primul rand, „explicatia” Mariei Postoico, liderul fractiunii PCRM, prin care comunistii au amanat sedinta pentru 3 iunie pentru ca „astazi e Ispasul si nu e cazul sa discutam probleme majore pentru tara” i-a facut cu siguranta pe parintii fondatori ai ideologiei comuniste, Marx si Lenin, sa se rasuceasca in mormant.
Acestia au ramas celebri, printre altele, pentru ca au declarat religia ca „opiu al popoarelor”. In viziunea comunista atee, poporul, chinuit si asuprit de regimul capitalist care nu ii permite sa se implineasca aici pe pamant, recurge la „opiu”, adica la religie, pentru ca nu isi poate gasi raspunsuri la intrebarile sau provocarile unei vieti manipulate permanent de „burghezii, capitalistii sau chiaburii” care „sug sangele poporului”. Asa suna viziunea marxist-comunista despre religie. Iata insa ca pe, 28 mai, comunistii nu au gasit alta solutie de a scapa de neputintele politice sau de presiunea publica la care sunt supusi decat… recurgand la opiu, adica la religie. Care a ajuns in RM, contrar prognozelor marxist-leniniste, opiu pentru… comunisti! Ziua in care s-a inaltat la ceruri Iisus Hristos, a ajuns si ziua in care comunistii s-au prabusit in neputinta.
In al doilea rand, dincolo de gluma, gestul comunistilor arata criza profunda prin care trece astazi PCRM. Declaratiile sfidatoare si sigure ale lui Vladimir Voronin sau ale consilierilor sai apropiati, prin care asigurau populatia ca au suficient de multe voturi ale Opozitiei pentru alegerea presedintelui, au ajuns astazi ridicole, derizorii si jenante. Unde sunt acele voturi? Unde este acel Iuda al Opozitiei? Unde e cel pe care Voronin considera ca nici nu este nevoie sa il caute, pentru ca va veni el singur sa voteze candidatul comunistilor? Nu e. Si asta subrezeste iremediabil imaginea comunistilor si pretentiile lor atotputernice. In ochii electoratului, acest semn de slabiciune cantareste greu.
In al treilea rand, expresia cea mai vizibila a tensiunilor din interiorul PCRM sunt declaratiile confuze ale dlui Marian Lupu, potential candidat pentru postul de prim-ministru. Domnia sa simte, insa, ca a fi premier comunist in aceasta perioada nu inseamna, in realitate, decat sa iti sacrifici concediul de vara si in toamna sa fii somer. Un prim-ministru este un candidat la executie politica urgenta. Mai concret, fostul spicher intelege ca risca sa devina din „lup”, „oaie”, si inca una de sacrificiu. De aceea, ezita sa faca pasul sau incearca sa puna conditii, din pozitia, totusi, de marginal al unui partid cu care are in comun mult prea putin si pe care il gireaza vinovat. In al patrulea rand, presiunea publica si, implicit, politica, este astazi mai greu de suportat pentru comunisti decat pentru Opozitie. Aceasta din urma a reusit spectaculos sa depaseasca handicapul de imagine si de incredere de la inceput si sa devina astazi ceea ce trebuia de mult in stanga Prutului: o Opozitie de principii, o
Opozitie cu proiect si care stie ca miza morala este, in anumite momente, mai de pret decat oricare alta. Cele trei partide au reusit sa transmita in aceste zile un mesaj care ne aduce in minte vorba primului rege al Romaniei, Carol I. Acesta evalua forta unui stat nu in inteligente, ci in caractere. Nu in „baieti destepti”, ci in „oameni de cuvant”.
Opozitia a dovedit pana acum tocmai asta – caracter! Si asta nu e putin lucru! Pentru ca a ramas tenace pe aceleasi pozitii in pofida unor presiuni venite si din interior, dar si din exterior si despre care, poate, la momentul oportun, vom afla mai multe. Este un merit incontestabil si pentru care merita felicitari. Este insa si un mesaj ferm trimis tuturor si in toate directiile: Est sau Vest; Bucuresti, Moscova, Washington sau Bruxelles.
Editorial citit la Radio „Vocea Basarabiei”, sambata, 30 mai
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
