Republica Fricii

Acum vreo saptamana, in timpul mitingului organizat la 3 mai cu prilejul Zilelor Libertatii Presei, un fost diplomat ma si se intreba cum, totusi, a fost posibil ca moldovenii, dupa zece ani de relativa libertate, sa voteze „inapoi comunismul”. Se referea la anul 2001… I-am spus ca, probabil, la aceasta intrebare nu i-ar putea raspunde nici cel mai iscusit neurochirurg, chiar daca s-ar apuca sa caute raspunsul cu bisturiul in capetele a mii de moldoveni.

Personal, insa, mai ciudat decat faptul ca au votat „inapoi comunismul” mi-a parut viteza cu care oamenii nostri si-au amintit de loialitatea, docilitatea si chiar frica absolut necesare intr-un regim comunist. Poate ca ei nici nu se debarasasera definitiv de ele, dar din 2001 acestea s-au extins peste tot, de la fabrici la spitale. Astfel incat, in doar cateva zile, medicii nostri – cei care la sfarsitul anilor ’80 s-au aflat in fruntea Miscarii de Eliberare Nationala si care scriau biletele in romana si se adresau cu „domnul” si „doamna” inca pe cand toti erau „tovarasi” – au revenit la Ivanovici si Nikolaevici. De parca nici n-au fost acei „zece ani de relativa libertate”, de care vorbea diplomatul.

Dupa evenimentele produse la inceputul lui aprilie la Chisinau, primavara lui 2009, pe care toti au asteptat-o ca pe o explozie a libertatii, poate semnifica inceputul unei noi perioade de frica. Se teme businessul – nu cumva sa puna ochiul pe el „singurul Oleg care lucreaza in tara asta”. Se tem primarii – sa nu le stopeze, sub pretextul reparatiei celor „doua cele mai importante cladiri de stat”, finantarile pentru gazificarea demarata (de ce oare?!) exact in ajunul campaniei electorale. Iar exemplele sunt cu zecile si nu pe toate le poti da la „gazet”. Pentru ca ti-e mila de acesti oameni care nu inceteaza sa se teama…

Vineri, despre „tendinta de instaurare in societatea moldoveneasca a unui climat de neincredere, nesiguranta si frica” a semnalat Centrul Independent de Jurnalism (CIJ). „…Dupa sirul de presiuni si hartuirea mai multor mass-media si organizatii neguvernamentale de catre autoritati, unii agenti economici au devenit deosebit de vigilenti, preferand sa piarda potentiale venituri, decat sa colaboreze cu anumite ONG-uri, se spune in declaratia CIJ, ca reactie la refuzul mai multor agentii de publicitate din Chisinau de a-i presta servicii in cadrul unei campanii de informare a publicului. Vorba e ca, in contextul Zilei Mondiale a Libertatii Presei, CIJ intentiona sa mediatizeze pe larg mai multe prevederi din Constitutia RM, Legea Presei, Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, cu privire la drepturile si libertatile omului. „Desi articolele vizate se refera la libertatea presei si neadmiterea cenzurii in mass-media, la dreptul persoanei la informatie si obligatia mass-media de a informa corect opinia publica, la garantarea libertatii de opinie si de exprimare si nu au vreo conotatie politica, doua agentii de publicitate din Chisinau – „Neorama” si „Sonaris Com.”, care detin o retea de panouri publicitare pe bd. Stefan cel Mare si Sfant – au refuzat sa arendeze CIJ panourile solicitate, invocand diverse motive, intre care si cel privind mesajul politic pe care l-ar transmite pasajele respective.

Sa-i blamezi? Sa-i compatimesti? Sa le spui ca, oricat de „loiali” vor fi si oricat de jos isi vor apleca ale lor capete, sabia nu se va opri din drum? E adevarat ca deceniile de asuprire nu pot fi sterse in „zece ani de relativa libertate”, urmati de opt ani de „stabilitate rosie”. Dar atunci cand frica devine un mod (comod) de viata, Moldova se transforma in Republica Fricii.