Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 18:30
Abonamente

Editorial 5 Iulie 2013, ora 06:06    Din editia print

Marime Font

România trădătoare

Una din glumele ruseşti tendenţioase la adresa României spune că armata română a început războiul alături de nazişti şi l-a câştigat alături de sovietici.

Este doar o părticică dintr-un întreg angrenaj de argumente care încearcă să dovedească faptul că românii sunt trădători prin definiţie. Ca de obicei, se găsesc destui români care să pună umărul la această căruţă, ori de câte ori subiectul este scos de la naftalină. Preferinţa este acordată ideii „România a trădat Basarabia pe 28 iunie 1940”. Sunt ignorate demonstraţiile istorice care arată clar că din punctul de vedere al calculelor militare, România nu ar fi putut să lupte cu sovieticii în iunie 1940 (Franţa dispăruse de pe hartă), lipsită de aliaţi şi înconjurată de duşmani (Ungaria şi Bulgaria). Promotorii ideii „România trădătoare” susţin că românii ar fi trebuit să lupte pentru a-şi salva onoarea. Contraexemplul avansat cel mai des este cel al Finlandei care s-a bătut cu sovieticii – însă nimeni nu spune ce s-a întâmplat până la capăt: chiar dacă au avut parte de condiţii militare mult mai bune decât românii, finlandezii tot au fost înfrânţi şi au fost siliţi să îndeplinească cererile sovieticilor.

România nu a trădat Basarabia – retrăgându-se a scutit acest teritoriu de o distrugere inutilă. Mai mult, România a făcut pactul cu satana în speranţa că va putea trece puntea: s-a aliat cu Hitler (într-o formă personală asumată de generalul Ion Antonescu, nu a existat un tratat de alianţă între România şi Germania nazistă) pentru a putea recupera Basarabia. Nici după victoria sovietică, România nu a uitat de Basarabia: Gheorghe Gheorghiu- Dej a fost cel care a cerut publicarea „Caietelor lui Marx” în care anexarea Basarabiei era prezentată ca un furt al Rusiei ţariste. Nicolae Ceauşescu a intrat în dispute filologice cu Brejnev încercând să-i demonstreze acestuia că nu este posibil să existe limba moldovenească. Indiferent de perioada istorică şi dificultăţile pe care le-a traversat, România nu a uitat niciodată de Basarabia şi a făcut cât de mult a putut în acele momente.



Teza asta nocivă „România trădătoare” nu ţine seama de foarte multe. În primul rând, este o teză anacronică: emiţătorii ei cunosc desfăşurarea evenimentelor şi îşi permit să lanseze acuzaţii tocmai de la adăpostul acestei cunoaşteri. De unde aveau să ştie guvernanţii României în iunie 1940 cum se va termina războiul? Toate calculele politice de la Bucureşti au pornit de la premiza că până la urmă războiul va fi câştigat de anglo-americani – necunoscuta cea mare era reprezentată de Uniunea Sovietică şi locul ei în lumea de după război. Stalin şi-a dorit foarte mult Basarabia – anexarea ei a fost una din condiţiile alianţei sale cu britanicii, şi asta chiar în momentul în care nemţii băteau cu tunul la porţile Moscovei. Când vine vorba de război şi guvernare nu se prea poate vorbi de trădare – în astfel de situaţii intră în joc interesele când e vorba de marile puteri sau de alegerea răului cel mai mic atunci când vine vorba de ţări cu „interese limitate”. Din păcate, România nu a fost niciodată o mare putere. 

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md