Economie

România un actor-cheie în strategia energetică a Republicii Moldova

Curentul din becurile și prizele noastre vine în mare parte de peste Nistru. În acest sens, diversificarea resurselor energetice este crucială. Subiectul conectării la sistemul energetic român este prezent în agenda discuțiilor dintre Chișinău și București. Deocamdată avem un memorandum semnat și un studiu de fezabilitate. Până va trece energia electrică românească Prutul e nevoie însă de investiții de sute de milioane de euro.

La începutul lui octombrie cetățenii moldoveni au aflat că sunt jăcmăniți din nou. Expertul în economie, Sergiu Tofilat a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că plătim lunar cu peste 50 la sută mai mult pentru energia electrică, deoarece Republica Moldova nu procură direct curentul de la Centrala de la Cuciurgan, ci prin intermediul unei firme din regiunea transnistreană.

„Este vorba despre firma „EnergoKapital”, o companie off-shore intermediară între MoldGRES şi Republica Moldova, creată la Tiraspol la finele anului trecut. Centrala de la Cuciurgan percepe pentru un kilowatt 1,8 cenţi, iar Republica Moldova o cumpără cu 6,8 cenţi de la firma din Transnistria”, a precizat expertul, în cadrul emisiunii „Interpol” de la postul de televiziune TV 7. Potrivit lui Tofilat, prin această schemă consumatorii moldoveni sunt furaţi lunar de 12,5 milioane de dolari. „Republica Moldova importă anual în jur de trei miliarde de kilowaţi, ceea ce înseamnă că firma intermediară câştigă anual în jur de 150 milioane de dolari”, a argumentat economistul.

Când e vorba de energie electrică, la fel ca și în cazul gazului, Republica Moldova este practic cu mâinile legate, fiind în mare parte dependentă de importuri. Capacitatea de generare a energiei electrice include:
1) MGRES (2520 MW, gaze naturale, păcură, construită în 1964-1982);
2) Chişinău CET-2 (240 MW capacitate electrică, 1200 Gcal/h capacitate termică, construită în 1976-1980);
3) Chişinău CET-1 (66 MW capacitate electrică, 254 Gcal/h capacitate termică, construită în 1951-1961);
4) CET Nord, Bălţi (20,4 MW capacitate electrică, 200 Gcal/h capacitate termică, construită în 1956-1970);
5) CHE Dubăsari (48 MW, construită în 1954-1966);
6) CHE Costeşti (16 MW, construită în 1978, care, pentru prima dată de la inaugurare, în septembrie 2015 și-a stopat temporar activitatea din cauza secetei);
7) alte centrale electrice, inclusiv 9 CET-uri ale fabricilor de zahăr (97,5 MW, gaz, păcură, construite în 1956-1981).

Cu toate acestea, potrivit datelor oficiale, din capacitatea totală nominală de 2996,5 MW, în cogenerare (energie electrică+termică) şi în baza hidro pot fi utilizaţi doar circa 346 MW în Chişinău şi Bălţi şi doar aproximativ jumătate din capacitatea MGRES (Centrala termoelectrică de la Cuciurgan). Cea mai mare parte a consumului ţării (circa 75%) este acoperită de Centrala de la Dnestrovsk (MGRES) care se află în regiunea transnistreană și aparține concernului energetic rus „Inter RAO ”, iar 25% din energie provin de la CET-uri locale. Din Ucraina se importă în schimb o cantitate nesemnificativă de energie electrică (de echilibrare), ce constituie mai puțin de 1%. Mai mult decât atât, din cauza deficitului de energie electrică, Ucraina a sistat exporturile în Republica Moldova pe 28 noiembrie 2014, iar cabinetul de miniștri de la Kiev le-a permis companiilor locale să importe energie de la țările vecine, inclusiv Republica Moldova.

România – ușa către piața energetică europeană

Din cele prezentate mai sus rezultă că, în prezent, singura sursă stabilă de energie electrică a Republici Moldova este Centrala termoelectrică de la Cuciurgan din regiunea transnistreană. Având în vedere temperatura variabilă a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol, nici această sursă nu este una sigură, iar lipsa unei alternative face R. Moldova foarte vulnerabilă în fața unei crize energetice. Guvernul de la Chișinău apreciază că prețul energiei electrice produse de CET-uri este mult mai mare decât prețul de import pentru energie electrică. Ajungem la o concluzie logică: Ucraina nu poate să ne vândă curent electric, Centrala de la Cuciurgan nu este o sursă sigură, fiind la cheremul regimului de la Tiraspol, rămâne prin urmare o singură soluție-importul de energie de la al doilea vecin al nostru-România, cel mai important partener comercial al Republicii Moldova, dar și unul din puținele state europene care poate să acopere cu resursele proprii consumul intern de energie electrică. Aceasta se bazează pe energie nucleară și hidroenergie, iar în ultimii ani a cunoscut un avânt și sectorul energiei regenerabile.

În Strategia Energetică a Republicii Moldova până în anul 2030 diversificarea aprovizionării cu energie electrică se vede din perspectiva accesului țării noastre la piața internă de energie a UE. În acest sens, România este singura poartă spre această piață. Beneficiul constă în participarea la o piaţă mai mare de energie, participare care nu va fi posibilă pentru Republica Moldova în lipsa interconectării asincrone/sincrone a reţelei sale cu sistemul ENTSO-E (sistemul european continental de transport al energiei electrice). Conexiunea cu UE oferă, scrie pe lângă o securitate sporită, şi preţuri mai bune pe piaţă prin perspectiva îmbunătăţirii concurenţei, ceea ce va rezulta într-un preţ final al energiei mai puţin împovărător pentru consumatori. În prezent, interfaţa dintre Republica Moldova şi România este formată de o linie electrică aeriană LEA de 400 de kV Vulcăneşti–Isaccea şi trei linii LEA de 110 kV. Guvernul de la Chișinău apreciază că există o necesitate critică pentru alte linii de înaltă tensiune pentru a îndeplini criteriile de siguranţă şi de a creşte capacitatea interfeţei. Până în 2020, viitoarea extindere a reţelei de electricitate va include două linii de 400 kV de interconexiune cu sistemul electroenergetic român:
1) LEA Suceava – Bălţi,
2) LEA Străşeni – Ungheni – Iaşi (alternativ, Străşeni-Ungheni 330 sau 400 kV şi Ungheni-Iaşi 400 kV).

Strategia energetică a Republicii Moldova prevede și construcția unor stații back-to-back pentru conectarea asincronă la ENTSO-E, ce vor oferi posibilitatea de a alege oricând fără constrângeri între alternativa de a cumpăra energie din Est sau din Vest, independent de evoluţia pieţei din Ucraina, însă în funcţie de nivelul preţurilor. Aceste stații urmează a fi instalate la:
1) LEA 400 kV Vulcăneşti – Isaccea (proiect strict necesar);
2) LEA 400 kV Bălţi – Suceava (proiect suplimentar, conduce la dezvoltarea secţiunii sincrone Moldova – România cu conectare asincronă şi majorarea fluxului posibil de export-import-tranzit);
3) LEA 400 kV Străşeni – Iaşi (proiect suplimentar, conduce la formarea secţiunii sincrone complete Moldova – România cu conectare asincronă, majorarea fluxului posibil de export-import-tranzit).

Astfel, soluţia back-to-back este bazată pe linia existentă 400 kV Vulcăneşti – Isaccea ca soluţie minimală, cu extinderi prin intermediul celorlalte două linii LEA. Pentru fiecare convertor de 500 MW costul estimat este de 70 de milioane euro. În cazul racordării asincrone, LEA 330 kV Bălţi – CHE Dnestrovsk constituie un proiect suplimentar în vederea extinderii posibilităţilor de import din Ucraina. O estimare din anul 2013, menționată într-un studiu al Centrului Român de Politici Europene (CRPE) se vehicula suma de 61 milioane de euro pentru construcția liniei electrice de interconexiune LEA 400 kV Bălți-Suceava, cu o lungime de 115 km.

Ce s-a făcut?

La 18 februarie 2011 a fost semnat Memorandumul de înţelegere între ÎS „Moldelectrica” şi SC „Transelectrica” privind construcţia LEA-400 kV Bălţi (Republica Moldova) – Suceava (România), pentru care studiul de fezabilitate a fost finanţat de BERD. Studiul a fost finalizat, costul implementării proiectului ridicându-se la 66.448 milioane euro, 36.886 milioane euro fiind costul proiectului pentru partea moldovenească (costul a 52 km pe teritoriul ţării din totalul de 115 km, al extinderii SE Bălţi pentru acomodarea unei LEA de 400 kV, instalaţie de distribuţie 400 kV şi autotransformatoare 400/330 kV). Se preconizează finanţarea proiectului din sursele financiare ale BERD şi BEI.

În 2013, Transelectrica a finalizat lucrările la linia aeriană (LEA) de interconexiune a sistemelor energetice între Republica Moldova şi România pe segmentul Fălciu-Gotești. LEA 110 kV Fălciu – Gotesti de pe teritoriul României, judeţul Vaslui, porneşte din staţia de transformare 110/20 kV Fălciu, traversează DN 24A, mergând în paralel cu râul Prut până în apropierea caii ferate ce face legătură între România şi Republica Moldova, zona în care LEA traversează râul.

Transelectrica a anunțat că pe această cale în Republica Moldova se vor putea exportă până la 90 MW în funcţie de necesităţi şi de capacitatea de absorbţie a sistemului energetic.

Pentru linia Străşeni – Ungheni – Iaşi, în bugetul României au fost deja prevăzute surse financiare pentru studiul de fezabilitate. Estimarea preliminară a costului acestei linii se ridică la 64 milioane euro, 28 milioane euro pentru partea română şi 36 milioane euro pentru partea moldovenească.

Pe 21 mai 2015, guvernele României și Republicii Moldova au semnat la Chișinău Memorandumul privind realizarea proiectelor necesare interconectării rețelelor de gaze naturale și de energie electrică din cele două state. Obiectivul de bază al documentului este promovarea și realizarea proiectelor de interconectare a rețelelor naționale de transport de gaze naturale și energie electrică, modernizarea infrastructurii și integrarea în piața energetică a UE. În domeniul energiei, documentul stipulează realizarea primei interconexiuni de sud Isaccea (România) — Vulcănești — Chișinău. Ulterior, urmează să se facă un studiu de fezabilitate pentru a începe a doua interconexiune. Proiectele de interconectare energetică între Republica Moldova și România (UE) urmează a fi implementate în perioada 2015-2018. Ministrul Economiei, Stepan Bride, a dat într-un interviu un termin și mai optimist: „Pe partea de interconexiuni la sistemul electric european, preconizăm să construim până în 2017 interconectorul Vulcăneşti-Isaccea şi linia electrică Vulcăneşti-Chişinău”. Necesitatea unei linii electrice directe din România spre Chișinău a fost explicată de fostul director ANRE, Victor Parlicov. În privința liniei Vulcănești-Isaccea, el este de părere că aceasta nu asigură securitatea energetică a Republicii Moldova, întrucât ea nu ajunge la Chișinău, ci trece prin Ucraina spre centrala termică Cuciurgan, din regiunea transnistreană. „Dacă vrem cu adevărat să rezolvăm problema securității energetice, trebuie să aducem energia electrică în volume mari la Chișinău”, a adăugat expertul.

Pe 26 august 2015, Guvernul României a aprobat înţelegerea încheiată pe 21 mai cu Executivul Republicii Moldova privind realizarea proiectelor necesare interconectării reţelelor de gaze naturale şi energie electrică din cele două state. De asemenea a fost creat Grupului comun de lucru în domeniul energiei din cadrul Comisiei inter-guvernamentale Republica Moldova – România, prin includerea unor reprezentanţi din partea cabinetelor prim-miniştrilor din ambele state. Este evident că pentru realizarea proiectelor energetice prevăzute în strategii, Republica Moldova trebuie să găsească finanțare din exterior. Criza politică de la Chișinău și sistemul bancar moldovenesc sabotat de furturi la nivel înalt alimentează însă suspiciunea că interconectarea energetică ar putea să dureze mai mult decât prevede memorandumul moldo-român.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *