Astăzi 24 Iunie 2018, Duminică - Ultima actualizare la 23 Iunie 2018
Abonamente

a

 
 
 

Actualitate 13 Iunie 2018, ora 07:40

Românii între Germania și Franța sau noile imperative ale diplomaţiei pentru integrarea naţională şi europeană

Marime Font

Nu e un secret pentru nimeni, că, începând cu 2009, odată cu revirimentul politicii externe (și interne, ar zice unii) moldovenești în direcția, cel puțin declarată, a integrării europene, țara occidentală care și-a asumat rolul „celui mai bun prieten al R. Moldova” a fost Germania. 

Încă de la începutul guvernărilor AIE, legăturile cele mai strânse la nivel guvernamental, dar și politic (mă refer cu precădere la PLDM, care în acea perioadă era partidul cu cea mai mare pondere în alianțele proeuropene), se înfăptuiau anume cu nemții. Vizitele foarte frecvente ale premierului de atunci, Vlad Filat, și ale ministrului de Externe, Iurie Leancă, în Germania au fortificat aceste legături, transformând o relație de parteneriat și cooperare în una de veritabilă influență.

„Povestea de succes” a R. Moldova a fost scrisă la Berlin

În anii care au urmat s-a ajuns la un fel de consens, prin care Germaniei i-a fost acordat în mod neoficial, firește, dar foarte vizibil, un rol de protector al intereselor R. Moldova în cadrul relațiilor dintre marile puteri. Într-o măsură considerabilă, acest lucru a avut o serie de efecte benefice pentru apropierea R. Moldova de Uniunea Europeană. Sprijinul oferit, mai întâi de toate la nivel diplomatic, de către partenerii germani a fost esențial pentru parcurgerea cu o viteză, uneori uimitoare, a etapelor în negocierea Acordului de Asociere, obținerea circulației fără vize în statele-membre ale UE ș.a. Nu putem contesta faptul, că fără susținerea consecventă a Berlinului, R. Moldova nu ar fi preluat întâietatea în procesul de apropiere de UE a statelor Parteneriatului Estic, și, cu siguranță, nu s-ar fi învrednicit de titlul, fie și onorific, de „poveste de succes”. Chiar dacă astăzi amintirea despre acea „poveste” trezește surâsuri ironice, e bine să nu uităm, totuși, că în acea perioadă, mai exact până în 2014, țara noastră a meritat din plin acest calificativ, iar multe lucruri pozitive s-au întâmplat cu implicarea directă a Germaniei.

Ulterior, în relațiile noastre strânse cu Germania, s-au întrevăzut limitele. Cel mai clar s-a observat acest lucru în problema conflictului transnistrean. Cu acordul tacit sau poate că la îndemnul anumitor voci influente de la Berlin, Chișinăul a mai făcut un șir de cedări în favoarea separatiștilor de la Tiraspol. În acest context, recenta recunoaștere oficială a diplomelor de studii superioare, eliberate de către autoritățile neconstituționale din așa-zisa „republică moldovenească nistreană” și ale plăcuțelor de înmatriculare ale autovehiculelor, fără însemnele R. Moldova, sunt doar două exemple de abandon al demnității naționale și de recunoaștere a secesionismului, care nu putem exclude că ar putea fi consecințe ale unor înțelegeri între germani și ruși. Înțelegeri care, după toate aparențele, au fost încheiate departe de ochii și urechile instanțelor oficiale, mandatate în procesul de negociere a diferendului.

Parteneriatul transnistreano-german...

Ar fi cazul să ne amintim aici că, în ultimii ani, ideea federalizării R. Moldova în condițiile dorite de Kremlin - ca entitate statală bicefală, în care Tiraspolul s-ar bucura practic de aceleași drepturi ca și Chișinăul și ar beneficia pe deasupra și de dreptul de veto – este din ce în ce mai mult evocată în mod deschis de către factori de influență europeni. Nici conivența între poziția Berlinului în problema transnistreană și cea promovată cu destulă subtilitate de Moscova nu mai este de mult un secret. Nu întâmplător, în octombrie 2017, așa-numitul președinte de peste Nistru, Vadim Krasnoselski, felicita Germania cu ocazia Zilei Unității Naționale (sic!), referindu-se cu mult optimism la „parteneriatul transnistreano-german” (!). Nu avem motive să credem că o astfel de precizare într-un text public ar fi fost posibilă fără o anumită doză de reciprocitate. Apropo de unitatea națională, cu care a operat Krasnoselski, este bine știut că germanii țin foarte mult la unitatea națiunii lor, însă pare-se că această atitudine se metamorfozează subit, când e vorba de unitatea altor națiuni. În cazul nostru, e vorba de națiunea românească, care, inclusiv prin concursul liderilor germani de la finele anilor ‘30, astăzi nu mai locuiește în același stat.



Aș dori să evit orice comparație exagerată și inadecvată, însă nu putem să nu observăm că și astăzi Germania continuă să investească în fărâmițarea națiunii române. O face, de exemplu, prin finanțarea generoasă a structurilor societății civile care promovează în mod agresiv și insidios în R. Moldova „identitatea moldovenească”, ostilă și diferită de cea românească. Fundațiile germane nu au ezitat să finanțeze, deseori cu bani publici, plătiți de contribuabilii germani, până și niște paria notorii ai societății moldovenești, de felul lui Mark Tkaciuk.

„Macron este singurul în măsură să dialogheze ferm cu Putin”

În situația creată, e firesc să ne întrebăm ce e de făcut, în condițiile în care Germania nu are anvergura care să-i permită să adopte în privința R. Moldova și a românilor, la general, o poziție la înălțimea noilor sale ambiții de supraputere, care ar trebui să fie aliatul nostru cel mai important în Europa Occidentală? Răspunsul este simplu, cu atât mai mult, cu cât istoria ne oferă mai multe confirmări ce ar trebui să înlăture orice dubii. Pe planul relațiilor internaționale, perioadele cele mai benefice din istoria românilor, în ultimii 200 de ani, au fost strâns legate de o bună prietenie și cooperare cu Franța. Cea de-a doua jumătate a motorului UE a sprijinit dintotdeauna tendința românilor spre unitate națională. Să nu uităm, în acest An Centenar, că fără susținerea plenară a Franței la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), unitatea românească dobândită în 1918 nu ar fi fost recunoscută pe plan internațional. În contextul consolidării Rusiei bolșevice și agresive față de vecinii săi, România nu ar fi rezistat fără sprijinul Franței pe durata celor peste două decenii dintre cele două războaie mondiale. Căderea Franței, în iunie 1940, a sunat ceasul dezmembrării teritoriale a României Mari. La doar o săptămână după capitularea Franței, URSS avea să anexeze cu forța provinciile românești Basarabia și Bucovina de Nord.

Atașamentul francezilor față de prietenia de lungă durată cu românii, proximitatea culturală și lingvistică, relațiile strânse de colaborare culturală, științifică și economică sunt realități care au susținut testul timpului. Putem avea încredere în faptul că, în relația cu România și R. Moldova, Hexagonul nu urmărește interese geopolitice obscure și nu va promova niciodată în această zonă o agendă ascunsă, favorabilă înțelegerilor oculte între marile puteri. Așa-numita „lipsă de interes” a Franței pentru Europa de Sud-Est este un fals promovat de către cei care nu doresc revenirea la situația în care cei mai puternici aliați occidentali ai românilor erau francezii. Și România, și R. Moldova sunt parte a Francofoniei și situația din ambele state este urmărită cu mare atenție de Franța. Forța de reacție și influența pe care o exercită astăzi Hexagonul în cele mai fierbinți regiuni ale lumii fac ca președintele francez, Emmanuel Macron, să fie în prezent liderul veritabil al lumii libere și probabil singurul în măsură să dialogheze ferm cu Vladimir Putin, și să stăvilească ambițiile Kremlinului.

Anume în aceste circumstanțe o apropiere de Franța este esențială pentru contrarea veleităților „federalizatoare”, dar și pentru a da o șansă realizării dezideratului de unitate națională a românilor. Să nu uităm că, spre deosebire de Germania, în Franța, forțele prorusești sunt în opoziție. O reorientare a R. Moldova în politica externă, prin apropierea de Franța, ar putea fi garantul reușitei proiectului nostru național și european.

În articolele viitoare, voi dezvolta acest subiect și mă voi referi la argumentele, metodele și beneficiile pe care le vom obține în urma unei colaborări consecvente cu Hexagonul.

(Va urma)

Dorin Dușciac
Paris, Franța 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 23 Iunie 2018, ora: 15:13

Cristina Balan i-a prezentat lui Donald Trump scrisorile de acreditare în calitate de ambasador al Moldovei

Cristina Balan i-a prezentat lui Donald Trump scrisorile de acreditare în calitate de ambasador al Moldovei

Ambasadorul Moldovei, Cristina Balan, a prezentat președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald J. Trump, scrisorile de acreditare, în cadrul unei ceremonii oficiale de la Casa Albă.

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Iunie 2018, ora: 15:48

Vlad Plahotniuc alături de bursierii Fundaţiei Edelweiss: Suntem mândri de realizările lor, așa cum se mândresc și părinții și dascălii lor

Au fost răsplătiți pentru muncă, creativitate și inițiativă! Cei 100 de elevi selectați de Fundația lui Vlad Plahotniuc "Edelweiss" în urma concursului "Burse pentru 100 de tineri" au primit diplome și premii bănești. Evenimentul, desfășurat într-o...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 21 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Totul se poate împărtăși

Igor Dodon ne face în continuare de rușine cu medaliile aruncate cui se nimerește (dinspre Est), cu fotografii total deplasate pentru un președinte, cu comentarii agramate în rețelele de socializare.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 20 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Păcate mari și mici

Am vorbit despre păcate veniale, de moarte, strigătoare la cer, capitale - despre toate posibilele clasificări ale lor, însă există o clasificare, din punctul meu de vedere, mai importantă decât toate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Iunie 2018, de Răzvan Munteanu

Simona Halep, un model pentru românii de pretutindeni

Inițial, tentația redactării titlului ar fi făcut ca acesta să apară sub forma: Simona Halep, un model pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului, însă nu ar fi fost suficient de relevant pentru mesajul acestui editorial, căci așa cum, probabil, e ușor de dedus, Halep este un model pentru...

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Iunie 2018, de Constantin Tănase

De câte ori ascult Imnul de Stat, mi se face rușine

(Cuvântarea președintelui N. Timofti pe care (nu) știm cine i-a interzis să o rostească la Televiziune. Am intrat în posesia textului alocuțiunii președintelui R. Moldova, N. Timofti, pe care urma să o rostească la televiziune săptămâna viitoare, între 29 aprilie și 2 mai)

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 18 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Sport pentru trup sau sport pentru minte

Obișnuim să spunem că lectura este sportul minții. Din această sintagmă înțelegem că sportul e un lucru bun, sănătos, recomandabil. Care sunt însă părerile noastre despre sportul de performanță?

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 18 Iunie 2018, de George Simion

Cine nu are bătrâni să își cumpere

Mare panică, mare, pe scena politică din Republica Moldova. Nu cumva să se întâmple ceva și să se trezească peste noapte fără graniță la Prut.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Cum arătăm din afară

A trecut și duminica în care Chișinăul și-a susținut direcția aleasă deja de mulți ani. Evident că m-am bucurat. Atâta vreme cât rămânem în vest, mai sunt speranțe. Când și Chișinăul, în care locuiește o treime din populația țării, va ceda propagandei...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Iunie 2018, de Constantin Tănase

Ce fel de școală vor rușii din Moldova

În contextul ultimelor evoluții politice de la Moscova minoritatea rusă din Moldova devine tot mai agresivă, având, de altfel, toate șansele să redevină ceea ce a fost: un frate mai mare, arogant și privilegiat, o castă elitară cu apucături șovine, neintegrată cultural și lingvistic în...

() Citeşte tot articolul

Editorial 12 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Locul nostru în biserică

În continuarea (la fel de concentrată) a ceea ce spuneam săptămâna trecută, trebuie să analizăm seriozitatea noastră față de Biserică. Cuvântul biserică vine de la basilia, care în greacă înseamnă împărăție. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Iunie 2018, de Răzvan Munteanu

Alegerile de la Chișinău și statul captiv

Am citit câteva articole scrise în presa moldovenească, în care se vehicula ideea că victoria lui Andrei Năstase la alegerile pentru Primăria Chișinăului este o dovadă certă a faptului că R. Moldova nu este un stat captiv. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Iunie 2018, de Dan Nicu

Socialiștii au pierdut încă o dată Capitala

La prima vedere, ceea ce s-a întâmplat duminică, 3 iunie, la Chişinău, pare a fi o victorie a forţelor proeuropene în faţa celor proruse.  

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 7 Iunie 2018, de Moni Stănilă

Un bun creștin

De-a lungul anilor am scris despre dogme, morală, spiritualitate, patristică, evanghelii, liturgică - despre câte ar trebui, în primul rând, să cunoască un creștin. Aproape că am putea spune că am făcut rezumate ale anilor de studiu în facultate.

() Citeşte tot articolul