Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 08:52
Abonamente

Social 20 Decembrie 2016, ora 07:26    Din editia print

Romii de la Vulcănești au ales un președinte prorus

Marime Font

După ce Curtea Constituțională a validat alegerile prezidențiale din 13 noiembrie 2016 nu mai încape îndoială că Igor Dodon este viitorul președinte al Republicii Moldova. Socialistul a fost susținut în acest scrutin de peste 800 de mii de cetățeni, printre care și de locuitorii satului Vulcănești din raionul Nisporeni. Localitatea este administrată de comuna Ciorești și conform recensământului din anul 2004, aproape 90 la sută dintre săteni s-au declarat romi. Cum trăiesc susținătorii președintelui nou-ales, cu ce probleme se confruntă și de ce i-au acordat votul de încredere, aflați din materialul ce urmează. 

La șapte kilometri de orașul Nisporeni se întinde o așezare diferită de multe alte localități din Moldova. Satul Vulcănești atrage privirile călătorilor prin case impunătoare, porți deosebite și câteva mașini de lux. Însă pe măsură ce înaintezi de la strada principală spre inima satului, observi că nici într-o altă localitate nu sunt trasate linii atât de clare între lux și sărăcie, nou și vechi, bucurie și tristețe. Și asta pentru că la porțile luxoase stau agățate lacăte, iar casele impunătoare sunt pustii, în timp ce lângă acestea stau locuințe modeste care de multe ori nu au nici gard, nici poartă, dar în care locuiesc oameni.

„Am pus și eu ștampila unde am nimerit”

Într-o astfel de curte am întâlnit-o pe Ana, o femeie de 70 de ani, care abia de mai putea vorbi și care mi-a spus cu lacrimi în ochi că este bolnavă. Cu toate acestea autoritățile i-au anulat gradul de invaliditate și acum primește o pensie mizeră. „E tare greu de trăit, primesc o pensie de 230 de lei, dar ce să fac cu ea, dacă numai pentru leacuri îmi trebuie o mie de lei. Acum, iată mă duc la sora mea să iau o pâine. Am crescut o droaie de copii și ce mi-a dat statul? Toți sunt numai pentru buzunarul lor, la popor nu se mai gândește nimeni”, spune bătrâna.
Ana a recunoscut că a fost la alegeri, dar nu știe exact pe cine a votat. „M-am dus la votare singură și cei de acolo mi-au spus să votez pe cine vreau, așa că am pus și eu ștampila unde am nimerit”, explică femeia.

„Nu-s „gramotnîi” așa că am pus „pecetea” unde a fost…”

În timpul discuției s-a apropiat de noi și unul dintre feciorii Anei, un bărbat de vreo 40 de ani care a început să se plângă că în sat nu ai unde munci și că el nu vede bine, iar medicii i-au dat doar gradul III de invaliditate. „Vara și toamna am lucrat la livada din sat, primeam câte 50-100 de lei pe zi, iar acum, iarna stăm și ne uităm în sus și în jos și așteptăm, cum se zice, fondul social. Eu primesc pensie de invalidate, vreo patru sute de lei și am doi copii mititei. Toți trăim aici la mama, n-am nici lemne pe ce să cumpăr, umblu prin păduri și le strâng, încercăm să ne descurcăm”, spune Vasile.
La alegeri bărbatul susține că a fost, doar că nu știe pe cine a votat pentru că nu poate citi și nici nu vede prea bine. „Eu nici n-am vrut să mă duc să votez, că-s bolnav cu ochii. Eu nu-s „gramotnîi” (n.red.: cărturar) și nici nu văd bine, așa că am pus „pecetea”(n.red.: ștampila) unde am nimerit. Oricum toți fac numai pentru buzunarul lor. „Mulți au votat și pe Dodon și pe Sanda asta, și ce ne-au dat vreun ajutor?”, se întreabă Vasile.

„Nu știu de ce l-am votat pe Dodon”

Lângă căsuța mică și sărăcăcioasă se aflau câteva case mari și luxoase care însă aveau agățate lanțuri și lacăte la porți, așa că am mers pe următoarea stradă unde am găsit nămol și multă sărăcie. Pe drum am întâlnit-o pe Maria care se sprijinea într-un baston, femeia șugubeață mi-a spus că îi este bine la țară. „Trăim ușor, pe unde bine, pe unde rău, iar vremea trece. E rău că suntem bolnavi, n-avem ce ne trebuie, nu-s bani și n-avem unde lucra, dar așa trăim, mulțumim Domnului”, explică femeia clipind din ochi.
Când a auzit despre alegerile prezidențiale din această toamnă, Maria și-a schimbat atitudinea și pe un ton serios mi-a spus că și-a făcut datoria de cetățean și a mers la vot. „Mulțumim Domnului că am fost la votare, cum să nu ne ducem? Am fost și am votat pentru omul acela mare, cum îi spune… Dodon! Nu știu de ce l-am votat, a avut toată lumea plăcere de dânsul, am avut și noi”, recunoaște Maria.

„Noi ținem cu domnul Dodon, pentru că se vede că e om bun”

La una dintre intersecțiile din sat, de noi s-a apropiat un băiat care ne-a întrebat ce hram purtăm. Când i-am explicat intențiile, Iurie a recunoscut că și tinerii o duc greu. „Trăim greu, n-avem bani, n-avem de lucru, n-avem nimic, ce să faci. Atunci ne descurcăm și noi cum a dat Dumnezeu, facem și noi „dvijenii” (n.red.: mișcări) ca să supraviețuim”, spune tânărul de 26 de ani.
Cât timp băiatul vorbea despre posibilitățile din sat, în jurul nostru s-au adunat vreo șapte bărbați. Iurie văzându-l pe Roman, un bărbat în cârje, îmi spune în glumă cu ce se ocupă și pe cine a susținut la alegerile prezidențiale. „Iată, îl iau pe calic și mă duc la Chișinău și-l pun să cerșească, să facem bani”, spune amuzându-se interlocutorul meu. „Am votat-o pe asta cum o cheamă, Marta Sandu, am crezut că o să-mi dea și ea niște bănișori, dar nu mi-a dat nimic”, explică Vitalie, mai în glumă, mai în serios.



Roman, auzind discuția noastră, se apropie și ne asigură pe un ton răspicat că toți sătenii l-au votat pe Igor Dodon pentru că aceștia pleacă la muncă în Rusia. „Tot satul Vulcănești ține cu Dodon, el vă amăgește c-o votat cu Sandu. Iată eu îmi fac cruce că am votat cu Dodon pentru că noi am crescut cu Rusia. Noi ținem cu domnul Dodon pentru că el se vede că e om bun și e pentru Rusia, iar noi ne ducem acolo și lucrăm. Eu am stat în Lipisk patru ani și am vândut haine. Am întâlnit oameni foarte buni, lucru-i bun, iese „kapeika” (n.red.: bani), aștept să mă însănătoșesc și mă duc din nou”, ne asigură bărbatul de 32 de ani.

„Pe Dodon, l-am votat, pentru că așa a fost vorba prin sat”

Pe Rada, o femeie de 30 de ani, am întâlnit-o în curtea casei nefinisată, spălând niște rufe. Aceasta are doi copii și a stat trei ani în Rusia, așa că acum vorbește cu greu limba română. După ce m-a studiat bine, Rada a recunoscut că a întâmpinat mai multe greutăți, după ce s-a reîntors în sat. „Îi greu în sat, cine se mai duce încolo prin Italia, trăiește mai bine, dar eu nu lucrez nicăieri, stau acasă, bărbatul mai umblă cu „tovar”(n.red.: marfă) și mai face câte o „kapeikă” ca să avem ce mânca”, îmi explică femeia.
Chiar dacă nu cunoaște numele candidaților electorali, Rada spune că a fost la alegeri și l-a votat pe Igor Dodon, pentru că pe Maia Sandu este supărată. „Pe Dodon, l-am votat, pentru că așa a fost vorba prin sat. Îmi era ciudă pe Casandra asta că atâta timp cât a fost ea la conducere cei de la Ciorești nu m-au pus la Bursa Muncii și a trebuit să plec peste hotare, de aceea nu am votat-o. Da acum am văzut la televizor că va fi mai ușor, că parcă și la Chișinău tot pe Dodon acesta l-a votat lumea”, spune Rada.

„O femeie nu poate să „rucovodească” o Moldovă”

Lângă o poartă am întâlnit-o pe Aliona, o femeie roșcată, cu ochii verzi, a cărei fustă flutura în bătaia vântului. După ce ne-a studiat bine, femeia ne-a spus că este mamă solitară și că o duce greu, dar în sat este lume care trăiește și bine, arătându-ne case cu trei etaje din apropierea căsuței în care locuia. „Lumea trăiește diferit, unul are o casă cât un castel, altul o casă joasă care se dărâmă ca a mea, unul moare de foame, altul mănâncă ce vrea. Mie îmi este greu, soțul m-a lepădat și am doi copii mici și nu-mi ajunge nimic. N-am nici casă, nici masă, nu pot să lucrezi, dar aici în sat nici nu-i unde”, se plânge tânăra mamă.

Despre scrutinul electoral din această toamnă, Aliona a spus că l-a susținut pe Igor Dodon pentru că este bărbat, iar contracandidata sa a apărut într-o lumină proastă la televizor. „Toți au votat pentru Dodon, așa că m-am dus și eu și l-am votat. Poate a face ceva, a mai ieftini produsele alimentare că Maia Sandu nu a făcut nimic. O femeie nu poate să „rucovodească” (n.red.: conducă) o Moldovă, dar un bărbat poate”, concretizează Aliona.

.

Investițiile sunt inutile în satul Vulcănești

Valeriu Guțu, primarul comunei Ciorești, spune că lipsa locurilor de muncă este o problemă pentru toate așezările rurale din R. Moldova, nu doar pentru satul Vulcănești. Cu toate acestea atunci când locuitorilor din această comunitate li s-a propus un loc de muncă în comună, aceștia au refuzat să se angajeze și au preferat să se înregistreze la Bursa Muncii. Mai mult decât atât, primarul spune că migrația îi împiedică pe locuitori nu doar să se angajeze, dar și să-și școlarizeze copiii. „Satul Vulcănești ca și comunitate, dat fiind faptul că nu are terenuri agricole, urmează să achite circa zece mii de lei anual impozite, din care achită doar cinci-șase mii. Astfel, Primăria a investit atât din bugetul local, cel raional cât și din granturi europene. În 2008-2009 am obținut bani din patru proiecte și am deschis cea mai dotată grădiniță din raion, pentru care am cheltuit peste un milion de lei. Pe atunci credeam că copiii nu frecventează școala pentru că ar fi existat o barieră lingvistică. Instituția are capacitatea de a primi 50 de copii, ori la vremea respectivă în sat erau 90 de copii de grădiniță. La scurt timp am fost nevoiți să o închidem pentru că doar patru copiii frecventau grădinița, dar i-am transferat la Ciorești”, explică Valeriu Guțu. 

Primarul spune că în anul 2010 din bugetul local satul a fost gazificat, iar câțiva ani mai târziu din bani europeni s-a construit apeductul. „Satul Vulcănești nu avea apă potabilă deloc, am obținut un grant european și am construit un apeduct după standarde europene, valoarea căruia a fost peste 6,5 milioane de lei. Ulterior, cu sportul Fondului Global de Mediu a fost instalat un panou fotovoltaic pe școală, însă proiectul nu a fost dus la bun sfârșit, fiindcă nu am avut finanțe”, a mai adăugat primarul comunei Ciorești.
Potrivit, Comisiei Electorale Centrale din cei 905 locuitori incluși în listele electorale de la secția de vot din satul Vulcănești au votat doar 197 de cetățeni, dintre care 168 l-au susținut pe Igor Dodon. În schimb, în comuna Ciorești din care face parte și satul Vulcănești învingătoare a fost Maia Sandu, care a obținut 917 voturi din totalul de 1541.

Un articol de: Ana Marchitan Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul