Actualitate

Roubini: nimic despre criză, totul despre recesiune

Astfel, Nouriel Roubini crede că vor putea exista trei șocuri de ofertă negativă care riscă să alimenteze o recesiune pe plan mondial până în anul 2020. Factorii care pot declanșa recesiunea sunt cu preponderență politici.

Primul șoc provine de la divergențele dintre SUA și China. Cele două economii se află într-un război comercial și monetar.

Al doilea motiv de incertitudini constă în „războiul rece” dintre China și SUA pe tema tehnologiei. Cele două state își doresc să domine tehnologiile viitorului: inteligența artificială, robotica și tehnologia 5G. Se știe deja că Statele Unite au plasat compania chineză Huawei pe o „listă neagră” a firmelor care reprezintă o amenințare pentru securitatea națională americană.

Al treilea risc este legat de aprovizionarea cu țiței. O recesiune venită din cauza unui război comercial, monetar și tehnologic este de natură să creeze o scădere a cererii de energie și în același timp o scădere a prețului. Confruntarea dintre Statele Unite și Iran poate duce, însă, la un efect invers. Dacă tensiunile dintre cele două state vor degenera într-un conflict armat prețul va crește până la a da naștere unei recesiuni economice. Așa s-a întâmplat în anii 1973, 1979 sau în 1990.

Cele trei șocuri potențiale pot genera o creștere a prețurilor produselor importate, a componentelor de tehnologie, dar și a energiei. Totul va duce la scăderea producției, în funcție de cât de afectate vor fi canalele de distribuție și de aprovizionare mondiale.

Mai mult, a început deja un proces de demondializare, astfel că statele și companiile nu mai pot conta prea mult timp pe stabilitatea pe termen lung a lanțurilor de valoare integrate. Schimburile de bunuri, capitaluri, forță de muncă sau informații vor deveni din ce în ce mai fracturate, iar costurile de producție vor crește în toate sectoarele.

Răzbiul comercial și monetar, pe de o parte, și competiția tehnologică, pe de altă parte, se vor amplifica unele pe celelalte. Nouriel Roubini se întreabă dacă decidenții din domeniul bugetar și monetar sunt pregătiți să facă față unui șoc de ofertă negativă pe termen lung sau care poate deveni chiar permanent?

Șocul stagflației din anii 70 a fost combătut cu înăsprirea politicii monetare. Astăzi, principalele bănci centrale, Rezerva Federală americană și Banca Centrală Europeană relaxează politica monetară, iar inflația și prognozele privind inflația rămân la un nivel scăzut.

De-a lungul timpului, deficitul de ofertă s-a transformat în deficit de cerere din cauza efectului de scădere a consumului și a cheltuielilor de capital. În condițiile actuale, cheltuielile cu investițiile sunt în scădere. Companiile americane, europene sau cele globale au scăzut deja alocările pentru investiții. Singurul lucru care a salvat până acum economia să nu intre în recesiune a fost consumul privat.

Aceste șocuri nu pot fi inversate cu mijloacele politicii monetare sau bugetare. Există o diferență între criza din 2008 și posibilele șocuri de ofertă. În primul caz, ne-am lovit de un șoc al cererii. Acum, economia mondială se va confrunta cu un deficit de ofertă, ceea ce va solicita un alt tip de răspuns din partea autorităților. Încercarea de a repara daunele cu stimulente fiscale și monetare derulate la nesfârșit nu este o opțiune înțeleaptă, concluzionează Roubini. Fără să mai facă profeții legate de o nouă criză, Nouriel Roubini are ceva în plus. O analiză care este cu atât mai reală cu cât ea se întâmplă deja în economia mondială.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *