Rușii noștri

publicat în Atitudini pe 18 August 2014, 07:10

Vladimir Lorcenkov, scriitor rus din Chişinău, ne spunea într-o seară că el nu înțelege de ce îi antipatizează lumea pe etnicii ruși din Republica Moldova.  

Pe lângă faptul că ei nu reprezintă nici măcar zece procente din populația țării - ne-a zis - și ei își doresc foarte tare să intre în Europa.

Mi s-a părut exagerată afirmația lui. L-am crezut că își dorește pentru Moldova un parcurs european, dar m-am gândit că acesta e un caz particular, iar el, ca un om foarte deștept, nu își poate dori altceva. I-am și spus acest lucru și am insistat pe faptul că la protestele comuniștilor și socialiștilor de multe ori se vorbește în rusă. Noi suntem prea puțini, mi-a replicat, ăia sunt moldoveni de-ai voștri care se dau ruși. Nu mi-am dat seama cât adevăr e în spusele lui, dar cu vremea am ajuns să îl cred.

Când soțul l-a cunoscut pe un anume Cebanov care nu vorbea română, mi-am amintit de spusele lui Lorcenkov. Însă mult mai potrivită cu povestea lui mi s-a părut o întâmplare de săptămâna trecută. Întorcându-mă din România cu un microbuz Iași-Chișinău, am avut neplăcerea să asist la numeroase convorbiri în rusă. Nu m-ar fi deranjat, fiindcă și eu aș vorbi româna indiferent de țara în care aș trăi, dar o femeie de vreo 50 de ani, care vocifera să o audă jumătate din Iași, vorbea o rusă asemănătoare cu coreeana pe care o vorbesc eu.

Pentru soțul meu care se pricepe mai bine a fost evident după primul cuvânt că e o moldoveancă ce încearcă să pară rusoaică. După a doua propoziție, chiar și eu, cu puținele mele cunoștințe de limbă rusă, am înțeles că femeia habar nu avea de limba respectivă. Mi s-a părut cu atât mai penibil cu cât era în vizită în România. Adică eu, dacă aș vizita vreodată Rusia, aș încerca să mă folosesc de cele câteva cuvinte pe care le pot rosti. Femeia respectivă - nu. Stâlcea cuvintele deși șoferul îi răspundea în română.

În sinea mea am compătimit-o. Ce fel de complex de inferioritate trebuie să ai și cât de dezvoltat o fi el, ca să te chinui să pari rusoaică într-un microbuz de moldoveni, care nu au vreo dificultate de a înțelege că nici măcar nu știi să vorbești? Însă dincolo de compătimire și-a făcut prezența și furia, alături de convingerea că Lorcenkov a avut dreptate. Procentul mare de voturi obținut de comuniști la ultimele alegeri nu putea veni de la cetățenii de etnie rusă. Susținerea socialiștilor nu poate veni de acolo. Cu 8% de ruși declarați nu faci Uniune Vamală. Dar cu 50% de moldoveni rusificați poți face ce dorești.

Toți rușii din Chișinău pe care i-am cunoscut personal sunt oameni de treabă, nu mi s-au părut prea preocupați de politică și nu m-au disprețuit în vreun fel. Însă cu „rușii" noștri lucrurile sunt mai complicate. Priviți-i pe cei din vârf. Cu nume de moldoveni și cu discursuri în limba rusă. Păi pentru cine vorbesc ei rusa? Pentru zece procente de ruși sau pentru mult mai multe de moldoveni fără conștiința identității naționale?