Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 13:14
Abonamente

Editorial 4 Iulie 2015, ora 10:38    Din editia print

Marime Font

Ruptura reconfirmată de locale și imperativul următorului pas

Comparând rezultatele scrutinului cu rezultatele tuturor sondajelor de nivel național produse înainte de votare, vedem că aceste alegeri locale au reconfirmat un lucru pe care mai toată lumea îl intuia. 

 
 
 

Politica locală nu se potrivește cu cea națională. Sau, exprimându-ne mai tehnic, raportarea cetățenilor la filialele locale ale partidelor este total diferită față de raportarea acelorași cetățeni la partidele în sine. În mod evident, cauzele țin de calitatea oamenilor care reprezintă partidele la diferite nivele, de credibilitatea lor, dar mai ales de acțiunile lor. Liderii locali rareori sunt învinuiți de starea jalnică a întregii republici, sau cu atât mai mult de furtul miliardelor din sistemul bancar.

Vina pică, așa cum este și corect, pe autoritățile centrale, mai ales pe Parlament, pe Guvern și pe Banca Națională. Asta înțelege și lumea, la fel cum înțelege că partidele proeuropene actuale nu vor ajunge nicăieri cu actualii lor lideri. Iar dacă vina este a acestor instituții, respectiv a liderilor de partide care le conduc prin interpuși delegați politic, este evident că vina trebuie să cadă în mare parte pe liderii partidelor de la guvernare, pe care îi știe toată lumea. Corelarea rezultatelor sondajelor cu eventualele rezultate ale alegerilor locale s-a dovedit, astfel, pripită. Una dintre explicații am dat-o mai sus. Cea de a doua, legată tot de prima, se referă la imaginea independentă a reprezentanților politici locali de cea a liderilor „de la centru”. Chiar dacă din punctul de vedere al resurselor, filialele locale nu sunt, decât cu mici excepții, autosustenabile, electoral și imagistic, acestea sunt deconectate de capitală.



Foarte mulți dintre liderii de astăzi ai filialelor celor patru partide proeuropene sunt oameni care, în trecut, au fost implicați în gestionarea filialelor unor partide ca PPCD, PFD, AMN sau care vor mai fi ținut „stindardul” împotriva experimentelor Kremlinului. Iar dacă, din cauze demografice, nu mai sunt ei, în fruntea multor filiale de azi se află rudele mai tinere ale acestora, care încă nu au emigrat, sau, care, în cele mai fericite cazuri, s-au și întors din UE cu experiența și imaginea necesare asocierii cu aspirațiile europene ale comunităților pe care le reprezintă. Aceste comunități, așa traumatizate cum sunt, au demonstrat, vedem, că au asemenea aspirații europene. Iar liderii locali au reușit, în mod aproape miraculos, să le câștige încrederea, în pofida asocierii cu stejarii și trandafirii.

Așadar, cele patru simboluri politice ale celor patru partide învinuite de curățarea Băncii de Economii de-a lungul mai multor ani și pe parcursul mai multor guvernări (să nu uităm de aportul comuniștilor și al socialiștilor de azi), nu i-au oprit pe oameni să-și voteze favoriții. În fond, de ce i-ar opri, dacă, până acum, simbolurile au tot trecut, dar liderii comunitari au rămas? Prin urmare, observăm că, în mod ironic, o reminiscență sovietică precum procesul decizional centralizat și nedemocratic, ne-a ajutat de această dată să rămânem pe linia de plutire, în pofida mai noilor „reprezentanți ai Sovietelor”, în persoana lui Usatîi, Dodon și (încă) Voronin. Iar decalajul dintre proeuropeni și prosovietici ar fi fost și mai mare dacă la alegeri ar fi participat și emigranții noștri din UE, a căror pondere s-a mărit odată cu batjocura și expulzările Kremlinului.

Bazându-ne pe realitățile descrise mai sus, am putea afirma astăzi că majoritatea moldovenilor sunt proeuropeni, iar pe această aspirație a majorității suntem datori să construim în continuare. Asta înseamnă accelerarea reformelor la nivel central. Pentru a ne putea apuca de treabă, însă, vorba ambasadorului UE la Chișinău, este nevoie de un guvern competent și integru, sprijinit de o majoritate proeuropeană stabilă în Parlament. Astăzi, această majoritate poate fi formată doar din PLDM, PD, PL, PPEM. Până când nu va dispărea pericolul reîntoarcerii la autoritarismul antieuropean al putiniștilor, nu putem să ne așteptăm la o alianță de dreapta sau mai ales de stânga, care să ne păstreze pe linia de dezvoltare. Asta pentru că noi încă n-am ajuns la nivelul statelor europene civilizate, în care partidele sunt votate în funcție de programul și ideologia lor, ci încă suntem la cheremul piticilor geopolitici care ne joacă pe creieri. Dovadă este și victoria non-partidului lui Usatîi, care doar prin discursul anarhic antisistem și promoscovit a reușit să capitalizeze ura poporului furat de bani și de soluții. Partea bună a unui non-partid, însă, este că oamenii intră și ies din acesta ca dintr-o bodegă, iar viitorul său pur și simplu nu există.
De aceea, dar și pentru că alternativa ar fi non-existența Republicii Moldova, respectiv sărăcirea totală, chiar dacă temporară, a cetățenilor ei, cele patru partide declarate proeuropene au datoria de a se alia și de a institui un guvern stabil și competent. Cei patru au și o variantă de premier sprijinită de societate și de partenerii occidentali, în persoana Maiei Sandu. Nu mai este loc de orgolii, dușmănii și false argumente. Constituirea unei majorități proeuropene este astăzi singura modalitate de a face un pas înainte fără a ne da cu stângul în dreptul.  

Un articol de: Tudor Cojocariu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md