S-a dovedit: Marcel Duchamp a fost plagiator

Ei bine, dacă admitem acest experiment ca plagiat, putem spune foarte simplu că și marele artist Marcel Duchamp a fost un plagiator, fiindcă a luat un vas de toaletă și l-a expus. Nu era făcut de el, nu? Duchamp a adus în artă conceptul de readymade (gata făcut) prin propunerea unui nou context. Că el a avut o teorie amplă, reactivă, împotriva modului în care publicul recepta arta, e o altă poveste și nu face subiectul acestui text.

Dar trebuie să recunoaștem că atâta timp cât Duchamp a putut fi privit ca un inovator prin simplul fapt că a schimbat contextul unui obiect, de ce Cărtărescu ar fi plagiator că a schimbat contextul unui text? E specific unei anumite categorii de oameni să conteste tot ce ar putea fi valoros în propria țară. Eminescu nu e marele poet național, spun unii, Cărtărescu e plagiator, spun alții, de ce Ștefan cel mare e sfânt, se întreabă ceilalți.
Cei care au pornit aceste atacuri josnice, înmulțindu-le în preajma anunțării premiului Nobel pentru literatură, morți de teamă că un milion de dolari ar putea intra în România pe numele lui Cărtărescu, au pierdut din vedere câteva lucruri esențiale. De ce Mircea Cărtărescu? Pentru că Mircea Cărtărescu a făcut – dacă vreți – un experiment de genul readymade, unul care e frecvent întâlnit în literatura actuală, unde găsim scrisori, documente, zicale, recontextualizate de autor, fără citarea unei surse!; un experiment care nu i-a periclitat cu nimic opera, ba din contra. Că – le place unora sau nu – Cărtărescu e cel mai citit autor român contemporan peste hotare și cel care prin opera sa e reușit să trezească lumii interesul pentru întreaga literatură română. Și în final, pentru că fie îți place ce scrie Cărtărescu, fie nu (gusturile nu se discută), el va rămâne un mare autor internațional.

Sau, reluând ideile de mai sus, de ce Eminescu? Pentru că oricine, oricât de mult ar vrea, nu are cum să se ia la trântă prin poezie cu Eminescu pentru simplul motiv că Eminescu a trăit cu o sută și ceva de ani în urmă și nimeni, dar nimeni, nu se poate întoarce până acolo să facă ce a făcut el. Iar la final, de dragul contextului geopolitic în care trăiesc: pentru că Ștefan cel Mare mă preocupă prin cu totul alte realizări, decât cele amoroase.