Lideri politici şi oameni de cultură de pe întreg mapamondul deplâng moartea lui Vaclav Havel. Fostul preşedinte ceh, care a avut numeroase probleme medicale, a murit duminică dimineaţă, în somn, în casa lui din nord-estul Pragăi. În ultimele sale clipe, le-a avut alături pe soţia sa, Dagmara, şi mai multe călugăriţe…
La cele mai recente apariţii publice, Havel era slăbit. Când s-a întâlnit cu Dalai Lama, luna aceasta, la Praga, el se afla în scaun cu rotile. O pneumonie tratată necorespunzător în închisoare, la începutul anilor ’80, şi un cancer pulmonar au fost la originea numeroaselor probleme de sănătate ale celebrului dramaturg disident, spitalizat de mai multe ori după ce a fost ales preşedinte al Cehoslovaciei (1989), apoi al Cehiei (1993). Fumător înrăit, el a fost operat în decembrie 1996 de cancer la plămânul drept. Pe lângă o bronşită, a suferit şi de probleme cardiace.
Simbol al disidenţei anticomuniste, al renaşterii democraţiei în Europa de Est, fostul preşedinte ceh Vaclav Havel, decedat la vârstă de 75 de ani, a încarnat „Revoluţia de Catifea” din 1989, care a pus capăt fără violenţă regimului totalitar de la Praga. Primul preşedinte al Cehoslovaciei postcomuniste şi apoi al Republicii Cehe, el a ghidat democratizarea ţării, aderarea ei la NATO şi pregătirile pentru integrarea în Uniunea Europeană, finalizată în 2004. După expirarea mandatului său, în februarie 2003, în pofida sănătăţii fragile, dramaturgul şi fostul disident anticomunist al Cartei 77 s-a consacrat luptei pentru drepturile omului în Cuba, Belarus, Myanmar şi Rusia. El a revenit, de asemenea, la literatură, odată cu publicarea în 2006 a memoriilor sale politice şi a unei piese, „Leaving”, în 2008, care este şi titlul primului său film prezentat în avanpremieră la Praga, la 14 martie.
Născut la 5 octombrie 1936 la Praga, într-o familie care deţinea studiouri de cinema şi zeci de imobile în capitală, Vaclav Havel a fost privat de studii de regimul comunist, în numele luptei împotriva burgheziei. El s-a lansat atunci în teatru, mai întâi ca maşinist, apoi ca autor de teatru absurd. Refuzând exilul după ocupaţia sovietică din 1968, el a intrat în disidenţă pentru a redacta manifestul Cartei 77, o vibrantă pledoarie politică pentru drepturile omului. Angajamentul său i-a adus peste patru ani de închisoare, unde a scris celebrele „Scrisori către Olga”, prima sa soţie. Ales în funcţia supremă la 29 decembrie 1989, el a trăit ca un eşec destrămarea Cehoslovaciei, trei ani mai târziu… Moartea lui Vaclav Havel a îndurerat nu doar poporul ceh, ci şi pe reprezentanţii elitelor europene. El „a fost unul dintre cei mai mari europeni ai epocii noastre”, a menţionat ministrul suedez de Externe, Carl Bildt. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a spus şi ea că Havel a fost un „mare european”. „Dedicaţia sa faţă de libertate şi democraţie sunt la fel de neuitat ca şi marea sa umanitate. Noi, germanii, avem multe pentru care să îi mulţumim”, a scris Merkel într-o scrisoare de condoleanţe transmisă preşedintelui ceh Vaclav Klaus. Traian Băsescu a declarat că odată cu Vaclav Havel „s-a stins o mare conştiinţă a timpului nostru”, iar fostul preşedinte al Poloniei, Lech Walesa, fost disident anticomunist ca şi Havel, a transmis, la rândul său, că „este un mare păcat şi o mare pierdere. Vocii înţelepciunii i se va simţi lipsa în Europa…”.
Silvia Bogdănaş
(După presa internaţională)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
