– Ce înseamnă o carte bună, în viziunea ta?
– E cartea în care cititorul se (re)găseşte. E textul oglindă care te anunţă că nu eşti singur, în care trăieşti experienţa mentală a Celorlalţi şi înţelegi că faci parte dintr-o comunitate. Cred în funcţia socială a literaturii, dar nicidecum în realismul socialist!
– Cum trebuie să fie un articol bun despre o carte?
– Aici situaţia se schimbă. Nu cred în critică narcisistă, egocentrică, în care metatextul se produce pe sine, pentru sine, cu sine. Într-un text critic, autorul cărţii este cel care, la rândul lui, trebuie să se (re)găsească.
– Critica literară e sau nu o artă a compromisului?
– Cred că da, e important însă, să nu fie un compromis al artei!
– Ce ne poţi spune despre felul în care se debutează azi în poezie?
– Bine că se debutează. Doar că am observat la tinerii poeţi că se cam grăbesc la a „arunca” la tipar manuscrisele. Cred că poezia, ca şi vinul, are nevoie de „ostoire” şi de maturitate.
– Activitatea unui critic literar poate fi considerată o funcţie publică?
– Depinde şi de critic şi de critica pe care o face. E vorba de implicare, participare, iar acestea ţin de alegere (ca şi libertatea). Putem sta în turnul de fildeş, dar şi să ne contopim cu publicul. Ţine de cum o facem şi pentru ce. Un lucru e cert: cartea e vie prin cititor, criticul prin publicul care îi (dez)aprobă proiectul metatextual.
– Cum vezi acest an literar care a trecut?
– E dificil să conturăm un peisaj, aş dori să evit tonurile laudative sau pastelate. E nevoie de detaşare, de timp. Posteritatea este cea mai bună scară axiologică. Cu timpul nu te pui şi nu te baţi. Un lucru ştim, s-au dus doi mari scriitori: Aureliu Busuioc şi Dumitru Matcovschi. În rest, nu ne rămâne decât iluzia fericirilor lecturale şi culturale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
