Să abandonăm Basarabia?

publicat în Opinii & Editoriale pe 25 August 2014, 07:00

Un raţionament strâmb îşi face din ce în ce mai mult loc în discursul public de la Bucureşti despre Basarabia. Oameni întregi la minte şi la trup la o primă vedere spun ceva de felul următor: Republica Moldova este diferită, după atâţia şi atâţia ani petrecuţi în spaţiul de influenţă rus locuitorii Republicii Moldova şi-au dezvoltat o identitate separată de cea românească, s-au găsit prea multă vreme în afara spaţiului cultural al României. Orice dorinţă de apropiere a celor două maluri ale Prutului este imediat catalogată drept naţionalistă, irealistă, o fantezie imperialistă care nu ţine seama de realităţile din teren. Pe scurt, românii ar trebui să abandoneze Basarabia şi să discute cu Republica Moldova aşa cum discută cu Bulgaria sau Ungaria. Sau poate chiar Rusia.

De acord până la un punct că românii din Basarabia au fost îmbogăţiţi spiritual într-un mod diferit în urma contactului prelungit cu civilizaţia rusă. Acest lucru este dincolo de orice îndoială, însă în aceeaşi măsură românii ardeleni au fost îmbogăţiţi de contactul cu cultura germană sau cea maghiară. Însă nici românii basarabeni şi nici românii ardeleni nu au fost asimilaţi, nu le-a fost distrusă identitatea naţională. Limba română nu poate decât să se dezvolte în urma contactului cu limbile maghiară, germană, engleză sau rusă.

Problema este alta. Ocupaţia ţaristă şi mai apoi sovietică a Basarabiei au avut ca ţintă deznaţionalizarea românilor dintre Prut şi Nistru. Mai ales puterea sovietică a declanşat sub ameninţarea armei o serie de procese care au avut ca ţintă ruperea românilor basarabeni de cultura română. Primul pas a fost inventarea limbii moldoveneşti şi măsura administrativă cea mai eficientă blocarea graniţei pe Prut astfel încât să nu poată exista schimburi culturale care să asigure o dezvoltare comună. Toate aceste procese şi mecanisme au fost intenţionate şi au fost puse în mişcare cu forţa. Hoţii de buzunare de la Chişinău beneficiau de mai multă clemenţă decât „naţionaliştii” care puneau sub semnul întrebării existenţa limbii moldoveneşti.

Şi tocmai aici se găseşte perversitatea raţionamentului expus mai sus. Puterea sovietică a încercat şi a reuşit într-o anumită măsură să mutileze sufletele a milioane de oameni sub ameninţarea armei. Iar acest lucru, fiind deja istorie, trebuie luat ca atare şi nu mai trebuie schimbat. Modificările făcute cu forţa devin acceptabile: locuitorii Republicii Moldova sunt diferiţi de români, iar „Basarabia” este un mit al naţionalismului imperialist românesc. Crimele ţariste şi sovietice au existat, dar e vorba de trecut şi nu mai are rost să ne batem capul cu ce s-a întâmplat. „Basarabia” trebuie dată de o parte şi uitată, avem Republica Moldova, chiar dacă este vorba de o creaţie sovietică.

Un raţionament cocoşat şi diform prin perversitatea lui. Mihai Eminescu spunea într-un articol că Rusia ţaristă vrea ca istoria să înceapă de la 1812 atunci când vine vorba de Basarabia şi tot ce a fost mai înainte să fie şters cu buretele. Noul raţionament expus mai sus vrea să ne convingă de faptul că istoria a început în 1990 şi trebuie să uităm tot ce s-a întâmplat mai înainte. Dar asta ar însemna abandonarea Basarabiei şi aşa ceva nu este posibil.