Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 08:31
Abonamente

Comentariu 16 August 2013, ora 19:30    Din editia print

Marime Font

Să dea Dumnezeu să nu am dreptate

Nu este an ca decernarea Premiului Naţional să nu se lase cu scandal. 

 
 
 

Din cauza premianţilor, desigur. Surpriza de a găsi în liste nume de scriitori (sau nume de oameni de cultură ) abonaţi la tot ce mişcă în domeniul premiilor e cu atât mai greu de înghiţit cu cât Premiul Naţional se vrea să fie un fel de Nobel moldovenesc. În plan financiar, nu are egal printre celelalte premii care se dau în Republica Moldova, căci valoarea sa este de, nici mai mult, dar nici mai puţin, tocmai 100 000 de lei moldoveneşti, dar în plan simbolic, valoarea sa este nulă. Financiar vorbind însă, e un premiu foarte solid, comparativ cu premiile de câteva mii de lei ale Uniunilor de Creaţie sau ale unor instituţii de cultură. Dar la nivel de prestigiu, ultimele au o mai mare greutate decât o are Premiul Naţional. Cu toate astea, în fiecare an, oamenii de cultură au aşteptări uriaşe în legătură cu premiul în cauză. Aşteptări care sunt ridiculizate metodic şi fără drept de apel, odată cu anunţarea numelor câştigătorilor în domeniul culturii. În ceea ce priveşte ştiinţa, nu exclud că, acolo, se dau pe bune, dar în privinţa culturii, ceva e putred la mijloc. În primul rând, sare în ochi faptul că mulţi dintre laureaţii premiului respectiv sunt nişte apropiaţi ai camarilei politice sau au rude la Bruxelles, iar alţii nu au mai produs opere artistice demne de luat în seamă de zeci de ani, iar cele mai bune texte ale lor le-au scris în timpuri imemoriale. Dar le-au scris, totuşi. Și au lăsat urme importante în cultura noastră. E adevărat, dar, cu toate acestea, argumentul în cauză nu poate să îndepărteze umbra ce planează asupra premiului. Problema e pentru ce se dă Premiul Naţional: pentru întreaga activitate, pentru performanţe culturale de acum câteva decenii sau pentru nişte opere de dată recentă? Adică, altfel spus, ce se premiază: scriitorul X sau opera sa? Ca Premiul Naţional să aibă un mare răsunet în societate, ar trebui să fie premiate volume de poezii sau de proză, spectacole de teatru sau simfonii de dată recentă, create pe parcursul anului care s-a scurs, şi nu în urmă cu două, trei sau patru decenii. În felul cum se procedează acum însă, în faţă este scoasă persoana, şi nu opera. În absenţa criteriului actualităţii şi a impactului operei asupra comunităţii, premiul se demonetizează. Or, dacă s-ar întâmpla invers, Premiul Naţional ar putea să devină un factor de stimulare a apariţiei unor noi opere literare de răsunet, dar asta nu se întâmplă, din nefericire şi atunci te întrebi: oare de ce premiul în cauză să mai poarte pomposul nume de PREMIU NAŢIONAL, odată ce forma sa nu corespunde fondului, şi nu să se numească ceea ce este, de fapt: un ajutor material oferit de stat unor anumiţi oameni de cultură. Nu ştiu, poate anul acesta se va întâmpla invers şi va fi premiată o operă excepţională şi treaba asta îmi va spulbera tot eşafodajul meu. Să dea Dumnezeu să fie aşa! Să dea Dumnezeu să nu am dreptate!

Un articol de: Dumitru Crudu
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul