Să facă cineva curat în culise, vă rog!

publicat în Atitudini pe 27 Iunie 2014, 07:02

Acum aproximativ doi ani, scriam despre lipsa de educație a unei categorii a publicului autohton în timpul spectacolelor de teatru.  

Eram foarte supărată pe spectatorii care nu știu să se comporte. Între timp, am avut norocul sau, uneori, nenorocul să cunosc oamenii din culise.

Până la acel moment, în imaginația mea, actorii care ajungeau să mă cucerească de pe scenă erau niște zei ai teatrului, iar cei care nu-mi plăceau fie nu-mi trezeau nicio curiozitate, fie eram dezamăgită de regizorul și de directorul teatrului. Și asta pentru că nu te lași operat de un tânăr care se visează medic.

Am intrat în această lume a teatrului lent, dar sigur. Am început să cunosc studenții din cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice (AMTAP), specializarea Teatru, apoi tot mai mulți actori, ce se manifestau pe scene de stat sau independente.
Am început să mă întreb unde sunt criticii de teatru, iar după ce i-am găsit, m-am întrebat unde sunt criticile lor. Doar laude, domnule, doar laude. Ai zice că în Republica Moldova se găsesc cei mai buni actori, cei mai talentați, ba chiar perfecți. Ce să mai vorbim despre regizori. Nimeni nu mai are curajul să comenteze un spectacol „la rece” și să scoată în evidență niște scăpări sau chiar eșecuri. Nu de alta, dar „și așa nimeni nu merge la teatru”, cum vine vorba în târg. Mă gândesc eu că dacă s-ar critica cu adevărat, lumea ar deveni mai curioasă, iar sălile mai pline.

Când am pus totul cap la cap, am înțeles că dacă ar fi să scriu despre ce nu-mi place ori să scot la iveală răfuielile dintre absolvenții școlii Superioare de Teatru „Boris Sciukin” din Moscova și consecințele acestora, atunci aș fi demnă de tabloide, iar respectul față de artiștii vizați ar scădea considerabil.

De ce zic toate astea? Nu mi se pare corect ca anumiți actori, cu funcții în cadrul AMTAP, să-și permită să șantajeze studenții, în funcție de preferințele lor teatrale. Revoltător mai este că teatrele cu vechime (nu neapărat și de calitate) subestimează munca teatrelor independente. Este trist și josnic să văd actori care fac partizanat politic la TV, iar în baruri înjură actorii care sunt nevoiți să joace pe clovnii sau să prezinte evenimente comerciale. Din păcate, această listă ar putea continua la nesfârșit.

Noroc de voi că spectatorii nu știu cum vă vorbiți pe la spate… Rușine!