Actualitate

Să-i dăm intelectualului ce-i al intelectualului

Astăzi, câteva cărți nou-apărute, care atrag tinerii cu scene de dragoste larg dezgolită de vreun personaj excentric, atrag curiozitatea ieftină și se citesc mai cu spor. Bineînțeles că aici se exclud cititorii avizați, interesați de valoarea cărții.

O studentă la Litere sau Jurnalism, aflată la un târg de carte, îl întreba pe un editor dacă merită să citească romanul „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov, pentru a scrie, de exemplu, o recenzie. Nu m-aș fi mirat, dacă tânăra s-ar fi arătat pregătită chiar și pentru un interviu cu autorul acestei cărți…

Cam așa arată tabloul de astăzi al învățământului, al culturii, al străzii de la noi – multe cărți pe rafturi, dar puțini doritori să le citească. Mă surprind adesea, în discuțiile cu mulți adolescenți, că atunci când vine vorba despre o carte pe care ar trebui să o citească, mai întâi trebuie să-i conving, justificându-l pe autor, că opera nu e foarte voluminoasă sau că se citește foarte ușor. Iar dacă volumul dezbate cumva problema intelectualului, a sacrului, risc să fiu privită pieziș și ascultată cu mult sarcasm.

Oare de ce aceste două aspecte sunt ironizate, dacă nu chiar respinse, de tinerii noștri? Să fie un genocid al școlii de azi? Nu vreau să cred că există mereu o criză în noi, în sistemul nostru, pentru că, în orice situație dificilă, există și căutări. Poporul român, din care fac parte și eu, are un fond genetic intelectual și modele viabile. Din partea noastră se cere doar să le valorizăm. Iar această valoare pierdută de mulți dintre noi o putem găsi în actul de creație, aproape divin, al celor care ne-au precedat. Citindu-i pe Eminescu, Rebreanu, Preda, Goga, Arghezi sau Eliade, nu mai ai cum să întrebi dacă merită să-i cunoști și pe Bulgakov, Dostoievski, Hugo sau Camus. Atâta timp cât școala, dar și celelalte instituții de cultură – biserica, biblioteca, teatrul – cultivă tipul intelectualului cu elocință, educația nu va rămâne în urma progresului.

Numai într-o societate în care guvernele se tem de o populație inteligentă, e foarte greu să-i dai intelectualului ce-i al intelectualului. Cu toate acestea, exceptând guvernarea de la noi, care nu încurajează intelectualii, cine nu ne permite să ridicăm capul spre lumină? În pofida oricărui obstacol, cărțile, pe care astăzi le ignorăm cu înverșunare, ne dau o cultură generală solidă. Însă noi, din păcate, privim cu scepticism la adevărații intelectuali, pe care îi lăsăm într-un con de umbră, îi respingem, îi blamăm și le punem bețe-n roate când au ceva de spus. Și ei rămân singuri, păstrându-și ascunse în suflete ideile curate, într-o lume plină de cinici. Când îi vom căuta, nu-i vom mai găsi și vom pribegi cu inimile goale încolo și încoace, ca niște copii abandonați.

Silvia Strătilă, profesoară de limba română 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *