Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la 22 Septembrie 2018
Abonamente

Editorial 1 Aprilie 2012, ora 08:38    Din editia print

Marime Font

Să-i rupem capul lui Lenin sau Despre animism politic

 Primesc pe diverse surse informaţia că la Donduşeni, pe 27 martie, aproape în chip ritualic, „i-au rupt capul” lui Lenin.  

 
 
 

O parte din public s-a bucurat, o altă parte, probabil ceva mai puţin numeroasă, s-a revoltat. Observ de ceva vreme o luptă tot mai aprigă pe diverse simboluri, un tip de luptă care se duce nu numai în Republica Moldova, ci peste tot în lume unde au loc schimbări bruşte de regim. La noi însă, dacă îmi aduc bine aminte, schimbarea cu adevărat radicală a avut loc prin 89-91 când a avut loc căderea URSS. Atunci a început un amplu proces de (re)semnificare a locurilor, rebotezare a spaţiilor, străzilor, scoaterea unor monumente şi ridicarea altora etc. Însă în bună tradiţie locală noi am început un proces plin de entuziasm, după care l-am abandonat la jumătate de drum şi am revenit la el peste 20 de ani cu un alt entuziasm, fără a mai înţelege ce se întâmplă cu noi.

Procesul din ultima perioadă de revoltă şi răzbunare împotriva monumentelor (sunt o mulţime de exemple), acest „război al monumentelor”, spune însă mai puţin despre obiectul urii noastre (Lenin, comunism, ruşi etc.) cât mai ales despre noi, purtătorii urii şi răzbunării. De fapt în această poveste nu monumentele în sine sunt subiectul discuţiei, ci noi, cei care am ales să ne comportăm într-un anumit fel cu aceste simboluri care în mare parte sunt moarte şi nu mai reprezintă nimic. Acest război cu monumentele, cu simbolurile spun de fapt foarte mult despre modul nostru de a înţelege şi acţiona politic.



Înainte de a da un diagnostic acestui fenomen, aş porni de la câteva întrebări nevinovate. De ce administraţia locală şi cea centrală nu au luat nicio măsură timp de 20 de ani? Unde au fost iniţiativele partidelor din anii ’90, care-şi făceau nume de glorie din anticomunismul lor? Unde au fost iniţiativele civice, iniţiativele comunităţilor locale, ale celor profesionale? De fapt, nu comunităţile locale trebuie să decidă ce îi mai reprezintă? De ce lipsesc dezbaterile publice legate de aceste probleme? E adevărat că în momentul în care reprezentanţii administraţiei şi puterii nu reacţionează la doleanţele şi cerinţele populaţiei atunci ea are legitimitatea de a apela la diverse forme de protest care pot duce uneori chiar şi la violenţă. Însă formele extreme de protest vin abia după ce au fost epuizate toate celelalte forme de acţiune politică în soluţionarea problemei în cauză.

Însă a protesta astăzi împotriva monumentelor, a te lupta cu nişte monumente goale de semnificaţie este o formă de animism politic, prin care noi atribuim unor obiecte, monumente, funcţii politice reale. E o formă destul de primitivă de a înţelege politicul: în loc să discutăm, să protestăm, să polemizăm, să negociem cu puterea reală politico-financiară de azi, noi ne pierdem energia cu chipurile moarte ale unei puteri apuse. Aceste pietre, relicve ale trecutului pe care nu vrem să le mai vedem şi pe care decidem de comun acord să le scoatem din spaţiul public, le putem arhiva, le putem depune în muzee pentru a nu uita ce s-a întâmplat cu noi. A vandaliza însă un monument, fie el şi al duşmanului, nu face decât să ne arunce într-o epocă premodernă a gândirii politice, puterea reală văzându-şi de treabă.

Aş mai face o mică observaţie, aparent fără nicio legătură cu problema în cauză: în timp ce demolăm gălăgios anumite simboluri moarte, lipsite de o putere reală, în jurul nostru se demolează clădiri de patrimoniu sau în cel mai bun caz sunt lăsate în paragină, intenţionat, de către cei care deţin cu adevărat puterea astăzi, iar tăcerea noastră asupra acestui fenomen este asurzitoare. Ambele fenomene spun, în esenţă, acelaşi lucru despre noi: confuzie totală. Întrebarea la care trebuie să răspundem urgent este următoarea: unde se află puterea reală astăzi, unde este politica astăzi şi cum ar trebui să gândim şi să acţionăm politic pentru a schimba spre bine ceva?
 

Un articol de: Vasile Ernu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul