Să ne mai distrăm un pic cu socialiștii

publicat în Editorial pe 19 Octombrie 2017, 06:09

Știți, cred, cu toții telefoanele de jucărie pe care le primesc copiii și cum, bucuroși, fac ture prin casă bolborosind cu forță în aceste jucării.

Cam așa a fost marea victorie a socialiștilor la alegerile prezidențiale. Nici nouă nu ne venea să credem, nici lor nu le venea. Ne-am trezit cu Dodon președinte. Situație disperată, imagine proastă a electoratului de la noi, rușine.

Dar dincolo de prejudiciul de imagine și de călătoriile la Moscova, nu am fost afectați cu adevărat, fiindcă ce putere are un președinte într-o republică parlamentară? Astfel lui Dodon i s-a dat ocazia să se joace de-a puterea cum se joacă pruncii de-a convorbirile telefonice. Doar că atunci când te prinzi că telefonul e de jucărie, îți piere cheful de joacă.

Alexandru Vakulovski ne amintea într-un editorial publicat de site-ul deschide.md că socialiștii îl ironizau pe ex-președintele Nicolae Timofti că nu face altceva decât să împartă decorații. Ei bine, la fel și Igor Dodon, împarte decorații, dar a mai inventat câte ceva. Și nu mă refer la concerte, ci la referendumuri.

Așa că fostul (actual) partid al lui Dodon face colecte de semnături după colecte de semnături. Ba să îl dea jos pe Chirtoacă, ba să îi cumpere un telefon adevărat fostului lider. Pentru că ce altceva înseamnă dorința lor de a trece la republică prezidențială?

E destul de haios când stai să te gândești că politicienii, când nu au putere, caută propulsări din stradă. Dar să fim serioși. Chirtoacă e una, republica prezidențială alta. Una e să îi furi volanul edilului capitalei, pe care nu l-au iubit nici cei cu telefoane adevărate, nici cei cu telefoane de jucărie, alta e să îi propui celui cu telefonul adevărat să îl schimbe cu tine.

Mă amuz doar imaginându-mi câte speranțe își pot face socialiștii. Chiar își imaginează că PD va ceda puterea în avantajul socialiștilor? Mai degrabă îmi închipui plantații de castraveți pe lună, decât Dodon dând de pământ cu PD-ul.

Oamenii simpli chiar ar putea face asta. Să schimbe un telefon de jucărie cu unul adevărat. Dar nu par interesați cu adevărat. Au mai fost câteva încercări de a procura „telefoane” pentru un nou apărut lider de opoziție sau altul, dar s-au prins repede că „interesul poartă fesul” politicienilor și și-au văzut de plantațiile de castraveți din grădinile proprii.

Sunt foarte curioasă câte colectări de semnături vor face socialiștii în timpul mandatului lui Dodon și câte probleme vor rezolva. Cine are nervi și timp să citească rezoluția de protest a socialiștilor, va afla lucruri bine știute, dar și lucruri bizare: faptul că Dodon „depune eforturi titanice pentru îmbunătățirea relaţiilor cu partenerul nostru strategic Federaţia Rusă”, că guvernarea „întreprinde în mod intenţionat acţiuni ostile faţă de Rusia: nu permite accesul în ţară a viceprim-ministrul Federației Ruse, Dmitri Rogozin” și că – cireașa de pe tort! – „deportează din Moldova artişti şi jurnalişti ruşi”.

Ați fost atenți cum sună asta din gura socialiștilor? Cuvântul deportare. Să înnebunim cu zile, nu alta! Jurnaliști ruși deportați! Unde, tovarăși socialiști, în Siberia sau Bărăgan? Sau în limba „maldavnească” deportat înseamnă altceva decât ceea ce știm că a făcut „partenerul nostru strategic” cu buneii noștri?