Sabia lui Ştefan cel Mare în foarte multe exemplare

publicat în Editorial pe 7 Noiembrie 2012, 07:18

Am privit oarecum nelămurit fotografia în care premierul Vlad Filat săruta cu pioşenie copia sabiei lui Ştefan cel Mare. În stânga lui Filat, premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan, privea şi el oarecum nelămurit gestul lui Filat.

Uşor deplasat acest gest - la ce bun să săruţi o copie? Dacă ar fi fost vorba de original, poate ar fi avut un oarecare sens gestul, dar aşa este clar un gest nesăbuit.

Apoi nu-mi rămâne decât să constat memoria foarte scurtă a internetului. Majoritatea ziariştilor de la Chişinău au scris că Vlad Filat a primit copia sabiei lui Ştefan cel Mare care îi fusese promisă lui Vladimir Voronin. Eu îmi amintesc că, în anul 2004, Voronin chiar a primit o copie, nu doar o promisiune. Pe internet nu mai pot fi găsite ştiri referitoare la ce a primit Voronin în 2004, însă o căutare în arhiva ziarelor ar lămuri rapid problema (încă un motiv pentru care presa tipărită nu ar trebui să dispară).

Filat a dispus ca replica sabiei lui Ştefan cel Mare să fie expusă în Muzeul de Istorie de la Chişinău, de acolo urmând să fie mutată în Cetatea de la Soroca (după ce vor fi încheiate lucrările de restaurare). Copia primită de Vladimir Voronin se găseşte, probabil, în colecţia sa personală. Copia lui Filat a fost expusă într-o vitrină securizată - altă ciudăţenie: e vorba de o copie, totuşi. Originalul ar urma să ajungă la Chişinău în primăvara anului viitor, după ce în 2004 a trecut şi pe la Bucureşti. Există o obsesie a artefactelor medievale printre conducătorii politici din România şi R. Moldova. Obsesie care reflectă lipsa unor capacităţi prezente: refugiul într-un trecut glorios este în mod clar un semn de slăbiciune. Gesturile exagerate (sărutatul copiei) constituie o altă mărturie în această direcţie - dacă replica primită de Filat ar fi fost de plastic?

Faptul că există multe copii ale sabiei lui Ştefan cel Mare are o semnificaţie care nu poate fi trecută cu vederea: voievodatul medieval al Moldovei s-a spart în multe bucăţi. Cea mai mare parte a participat la formarea României moderne, alte bucăţi sunt în componenţa Ucrainei, iar porţiunea dintre Prut şi Nistru constituie actuala R. Moldova. La cât de iute la mânie era Ştefan cel Mare, sunt sigur că ar fi avut nişte vorbe destul de aspre faţă de această situaţie. Şi probabil că nu s-ar fi rezumat doar la vorbe aspre, poate chiar s-ar fi apucat să acţioneze.

Asta este deosebirea dintre Ştefan cel Mare şi majoritatea politicienilor actuali: faptele. În vreme ce voievodul nu stătea locului şi mereu îşi găsea ceva de făcut, politicienii din ziua de azi sunt imobili şi foarte guralivi. Relicvele din vremea lui Ştefan cel Mare nu au, din păcate, capacitatea de a transmite energia răposatului voievod. Voronin poate să-şi păstreze la panoplie copia sabiei lui Ştefan cel Mare, Filat poate să o sărute pe a lui - soarta R. Moldova rămâne neschimbată.