Nu, este doar un concediu de odihnă, să zicem… poate fi numit concediu, dacă acest cuvânt e acceptat ca rudă în familia lingvistică a verbului „a concedia”. Dar cu un mic efort cerebral, pot să îmi imaginez că nu sunt concediată, ci sunt bine-mersi în concediu.
…„de pe însoritul litoral vă transmitem calde urări, ne gândim la voi etc., etc…”. Vă amintiţi acele vederi pe care noi, turiştii, le trimiteam de pe ţărmul Mării Negre sau din staţiuni balneoclimaterice către toţi prietenii, colegii, vecinii şi neamurile care meritau atenţia noastră? De cele mai multe ori, cărţile poştale ajungeau după sosirea acasă, pentru că amânam plictisitoarea coadă la poştă pentru finalul sejurului, când deja erau epuizate toate atracţiile. Cumpăram cel puţin 20-30 de bucăţi, lipeam timbrele cu gust dulceag şi apoi ar fi trebuit să urmeze partea creativă, adică redactarea mesajului. Numai că vidul de inspiraţie, vremurile stereotipice, gloria la care ajunsese limbajul de lemn, toate ne stopau verva, ne uniformizau pornirile artistice şi rezultatul era un text liniar, acelaşi, care nu spunea nimic, vorbele erau goale, lipsite de substanţă. Puteam la fel de bine să trimitem vederea respectivă cu o simplă semnătură şi, bineînţeles, cu adresa corectă. Destinatarul ar fi înţeles acelaşi lucru: „Uite, icsulescu se gândeşte la mine, ce frumos din partea lui să dea un semn de viaţă tocmai din concediu!”. Acum vremurile sunt ceva mai colorate, limbajul de lemn e încă folosit la tot pasul, deşi toată lumea îl dispreţuieşte. Nu mai scriem vederi, pentru că sunt demodate, dar transmitem mesajele seci prin alte canale cât mai digitale. Deci, dragi cititori şi colegi, mă gândesc la dvs. şi vă transmit salutări de lemn din concediu! Cu drag, dintr-o liniştită staţiune balneoclimaterică, Ramona.
Timpul Suplimentul Femeia
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
