Astăzi 22 Februarie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 09:55
Abonamente

Editorial 9 Martie 2017, ora 08:55    Din editia print

Marime Font

Săptămâna și rușinea

De când Igor Dodon e președintele Republicii Moldova, nu trece o săptămână fără să nu ne facă de rușine în fața partenerilor internaționali.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Fie că nu verifică drapelul de stat în vizitele oficiale, fie că aberează la Moscova, făcând declarații care depășesc statutul său, fie o face pe grozavul în Europa. Afirmații penibile, care îi depășesc atribuțiile, ca un angajat (fiindcă președintele e angajatul statului!) care nu își vede lungul nasului.

Penibil din cale afară a fost și cu interzicerea participării soldaților noștri la exercițiile militare de la Galați, alături de alte opt țări. Apoi răspunsul dat ambasadorilor României și SUA. Pentru că atitudini de felul acesta pot exista doar acolo unde situația ți-o permite.
A tot repetat (obsesiv) discursul său despre statalitate și independență, de parcă observația celor doi ambasadori se voia proiect de lege. Iar nouă ni se face rușine. Nu de alta, dar Igor Dodon își păstrează în sertar declarația de independență când e vorba de bani. Nu se simte lezat în independența sa când ia bani de la partenerii noștri, Uniunea Europeană, SUA sau România.



Ori încă de la școală știm că un tânăr e considerat independent (de familia sa) când are în primul rând independență financiară. Cât timp stă cu părinții și le cere bani de țigări, nu vorbim de independența lui. Iar despre președinte ce să mai zicem, când singur s-a lăudat că își întreține vila cu bani de la părinți.

În poporul nostru (românesc!) e o vorbă care descrie astfel de persoane: „Numai gura e de el”. Și am putea să dormim bine noaptea cu gândul la înțelepciunea vorbelor din bătrâni. Dar mai e și vorba cu oaia și turma. Și înțelegem foarte bine că atâta timp cât e președintele țării, fiecare declarație de-a lui devine oficială și ne privește pe toți.

Nu știu ce simțiți dumneavoastră când îl ascultați, dar mie mi se roșesc obrajii și îmi rămâne un nod în gât. O aroganță inutilă și gratuită, discursuri grandomane menite doar să demonstreze că are mâinile pe volan. În rest: doar rușine publică.

El nu vrea „lecții” de la partenerii externi? Păi atunci trebuia să și le facă la timp, când a fost la școală. Fiindcă un politician care nu știe cum trebuie structurat un dialog diplomatic e un impostor în politică. Nu a vrut să lase soldații? Bine, nici nu mă așteptam la mai multă minte. Dar să dea un răspuns competent, diplomatic și civilizat. Nu să răspundă ca un brigadier.

Acest președinte trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că atâta timp cât vorbește în numele nostru, nu are dreptul să se poarte ca un șef de moșie, pentru că nu suntem slugi la el pe plantație. Suntem (sunteți!) cetățenii acestei țări și avem pretenția să fim reprezentați civilizat. Răspunsul către cei doi ambasadori se putea face în o mie de moduri civilizate și elegante, chiar dacă își menținea discursul cu statalitatea și independența, nu era cazul să latre de la tribune, că nu am coborât săptămâna trecută din copaci!

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 21 Februarie 2018, ora: 08:45

Omul pentru om e lup

Omul pentru om e lup Din editia print

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Februarie 2018, ora: 08:38

Cum a căutat un preot dreptate la Stalin

Cum a căutat un preot dreptate la Stalin Din editia print

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 21 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Chișinău – o cauză pierdută

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Inițiere în dialog

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Constantin Tănase

De ce Roșca atacă intelectualitatea

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Dan Nicu

Comratul „la datorie” din nou împotriva unioniştilor

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md