Greco-catolice
Sf. m. Onisifor și Porfirie; Sf, cuv. Matroana și Teoctista din Lesbos
Romano-catolice
Sfințirea Bazilicii din Lateran
Sfinți Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat sunt pomeniți în calendarul creștin ortodox la 9 noiembrie.
Cei patru mucenici erau creștini și conduceau un șantier de cioplitori și de sculptori în marmură în apropiere de Sirmium (azi Mitrovița, lângă Belgrad). Au suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305), fiind închiși de vii în sicrie de plumb și aruncați în râul Sava.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Biserica Greciei.
S-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, localitate care se află, în prezent, în Turcia. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie a fost trimis să învețe carte la Constantinopol, unde a studiat teologia și scrierile Sfinților Părinți.
A intrat în monahism, în chinovia numită "Noua Mănăstire", la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele și îngerescul chip al schimniciei, avea să primească numele de Nectarie.
După ce a terminat studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot și apoi mitropolit de Pentapole.
A fost depus din acest rang, fiind defăimat la patriarh cum că ar vrea să-i ia locul. Cerându-și iertare de la toți, a dat slavă lui Dumnezeu căci s-a împlinit și cu dânsul cuvântul Mântuitorului, Care zice: "Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea" (Matei 5,11).
S-a retras apoi la Atena, în anul 1891, sărac și nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului. Aici a fost câțiva ani predicator, profesor și director al unei școli teologice pentru preoți, până în anul 1894.
Sfântul Nectarie era un isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândețe și îndelungă răbdare.
Dorind la bătrânețe să se retragă la mai multă liniște, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioși și ucenici, o mănăstire de călugărițe în insula Eghina, unde s-a retras definitiv.
Pentru Sfântul Nectarie mulți bolnavi și săraci mergeau la mănăstirea din Eghina. Mai ales după Primul Război Mondial, nenumărați oameni, lipsiți de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor din mănăstire să împartă la cei lipsiți orice fel de alimente și să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea și pe unii și pe alții. Dar și cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile Sfântului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
Sfântul Nectarie a scris și a redactat mai multe scrieri teologice de morală și de istorie a Bisericii, întărind tradiția Sfinților Părinți în patria sa.
La 8 noiembrie 1920, după aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos. După mulți ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare.
În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele sale, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la nouă noiembrie.
Astăzi credincioșii se închină la moaștele Sfântului Nectarie și la mormântul său, făcând din mănăstirea sa din insula Eghina unul dintre cele mai iubite locuri de pelerinaj din toată Grecia. (sursă: vol. "Viețile Sfinților")
Agerpres
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
