Or, se revolta nu doar natura-mamă – actuala ediţie e scuturată de numeroase polemici, aprinse, – una ţine de destinul cineastului Român Polanski; prezenţa în competiţie a lui Nikita Mihalkov, faimos pentru opiniile sale pro-ţariste, a provocat protestele Uniunii Cineaştilor din Rusia; masacrele din Algeria, de la Sétif (1945), aduse pe ecran de Rachid Bouchareb, sunt contestate, ca şi transformarea în erou a teroristului („Carlos” de Olivier Assayas). Mai pe scurt, pentru unsprezece zile şi nopţi, raţia de scandal e asigurată („Când selecţia e bună, este graţie filmelor, iar, când este proastă, numai selecţionerul e de vină.”) zice amar Gilles Jacob, prezidentul Festivalului);voi strădui să vă fac parte de trufandalele cele mai apetisante…
Erou romantic sau tâlhar de drumul mare?
De la Walter Scot la Ridley Scott, multă apă a curs şi pe Sena (în film, cei mai de temut şi mai nesuferiţi duşmani ai englezilor sunt… francezii cu năravuri de… Waffen SS!) şi pe Tamisa. Russel Crowe încarnează cu plăcere un personaj romantic, înţelept, brav luptător pentru dreptate. Împătimit de rebeliune, rosteşte cu aplomb adevăruri filosofice din mileniului trei, conferind substanţă unui MIT mai mult caricaturizat decât adulat în ultimul timp. Ridley Scott se aruncă inspirat, cu toate mijloacele din dotare, în bătălie (scenele de luptă sunt remarcabile, detaliile concludente, interpreţii extrem de valoroşi) propulsându-l pe haiducul din secolul XII în miezul luptelor dinastice, punând accente moderne în raţionamentele despre adevăr şi dreptate, penalizarea răului (fiece frază rostită de Robin e sentinţă, curat proverb: cel ce răspunde cu rău binelui ce i s-a făcut, atrage nenorocul asupra sa etc.) Melanjul între elementele decorului de epocă şi efectele speciale, digitale, este surprinzător.
Un film moralizator cu un previzibil succes de box-office, succes asigurat cu vrednicie de actorii de marcă, anglo-saxoni originari din Marea Britanie şi Australia (Russell Crowe, în Robin, Cate Blanchett, superbă în rolul Marianei), şi francofoni Jonathan Zaccaï (Philippe Auguste) şi Léa Seydoux (Isabelle d’Angoulême). Intriga este construită după legile dramaturgiei de calitate, replicile, savuroase, fac deliciul privitorilor – scenaristul Brian Helgeland croieşte datele cronologice după exigenţele peliculei, nu cum se ştie din cronici. Ca atare, Ridley Scott îşi consacră uvrajul artei războinicului, l-am putea suspecta că este fascinat de brutalitate şi clinchet de arme, de nu ar fi atât de subtile scenele de amor şi în special ritualul îndrăgostirii dintre Robin şi Lady Mariana.
„Marţi, după Crăciun”, de Radu Munteanu, e primul film românesc (din cele câteva, prezente în secţiunile paralele) proiectat. Merg iute să-l vad, ca să pot scrie mâine.
Pe curând, deci!
Larisa Turea,
de la Cannes,
pentru TIMPUL
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
