Schimbarea la față (I)

publicat în Opinii & Editoriale pe 15 August 2018, 07:16

„Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".  

Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.” (Matei 17; 1-9)

Ne-am obișnuit să ne gândim la schimbarea la față a Domnului fără să încercăm să înțelegem ce s-a întâmplat pe muntele Tabor. Mai întâi trebuie să știm că Iisus nu i-a luat întâmplător pe cei trei ucenici cu El. Când evanghelistul ne spune că Iisus S-a schimbat la față înaintea lor, trebuie să înțelegem că a făcut-o cu intenție, ca ei să fie martorii slavei Lui, dar nu înainte de patimi. Ci după învierea din morți, de aceea le cere să nu spună nimănui până atunci.

În troparul acestei mari sărbători ni se spune că: „Schimbatu-Te-ai la față, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea”. Fiindcă lumina lui Iisus nu era cea care îl acoperise pe Moise în muntele Horeb, nu era una exterioară care să Îl acopere, ci era slava dumnezeirii Lui care s-a revărsat în afară. Era lumina veșniciei ce le prevestea ucenicilor ceea ce va urma: învierea lui Hristos și restaurarea firii umane. Însă troparul ne atrage atenția asupra unui fapt pe care trebuie să îl avem în vedere: că slava lui Hristos li s-a arătat ucenicilor doar atât cât puteau ei să vadă.

În condacul sărbătorii nu se subliniază această vedere după putință, dar nu se spune altceva la fel de important și anume de ce Hristos s-a schimbat la față înaintea lor: „Pe cât au cuprins ucenicii Tăi slava Ta, au înțeles că, dacă Te vor vedea răstignit, vor cunoaște Patima cea de bunăvoie”. Ucenicii aveau nevoie să înțeleagă atotputernicia lui Iisus, faptul că – așa cum a spus în Evanghelia după Ioan (10; 17-18) – sufletul Îl dă din voia Lui pentru oile Sale, că putere are să își dea viața și putere are să o ia, nimeni nu poate face acest lucru împotriva puterii Sale.

Deci primele lucruri pe care trebuie să le înțelegem vizavi de schimbarea la față a Mântuitorului nostru e atotputernicia lui și faptul că era necesar ca ucenicii să înțeleagă acest fapt.