Astăzi 21 Februarie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 18:46
Abonamente

Opinii & Editoriale 16 Martie 2017, ora 09:34    Din editia print

Marime Font

Scrisoare deschisă pentru liderii Opoziţiei stataliste

Stimată doamnă Maia Sandu, stimate domnule Andrei Năstase, stimate domnule Viorel Ciubotaru, stimate domnule Oazu Nantoi,
problema Republicii Moldova este irezolvabilă prin energii şi resurse interne.
Asta deoarece Republicii Moldova îi lipseşte, la nivel instituţional şi chiar societal, aplicarea practică a unui concept numit „legitimitatea legal-raţională”.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Acest concept înseamnă că oamenii dintr-o instituţie se supun prevederilor regulamentelor de ordine interioară, prevederilor reglementărilor instituţiilor superioare, prevederilor legilor statului adoptate în Parlament, prevederilor Constituţiei, în această ordine. Şi atât. Mai mult ei, ca funcţionari publici, adică plătiţi din banii contribuabililor, nu se supun la nimic. Nu se supun la porunci venite de la naşi, fini, cumetri, veri, soţi, soţii, fii, fiice, cumnaţi, bunici, bunice, taţi, mame.

În Republica Moldova, preşedintele Parlamentului este rudă prin alianţă cu preşedintele principalului partid de la guvernare (fin), care, prin scheme informale, adică prin utilizarea cointeresării materiale sau de altă natură, sau a ameninţărilor cu dosare penale fabricate, controlează toate instituţiile guvernării şi ale administraţiei publice centrale, dar şi o bună parte dintre instituţiile administraţiei publice locale.
Republica Moldova este, astfel, redusă la logica „banditului staţionar”, teorie care ne ajută să înţelegem cum au luat fiinţă primele state. În vechime, bandele de jefuitori şi-au dat seama la un moment dat că este mai profitabil pentru ele să se instaleze pe un teritoriu şi prin forţa armelor lor să obţină de la populaţia locală neînarmată beneficii materiale, decât să practice jaful itinerant. Respectivele beneficii materiale au ajuns să se numească impozite (tributuri), iar bandele de jefuitori au devenit elită de guvernare.
Dar, atenţie, este vorba despre statele din vechime, „state” doar în teorie, şi acolo cu mari rezerve, adică nu statele noastre moderne.
Din păcate, Republica Moldova asta e, ţara „banditului staţionar”.



Ştiu, îmi veţi spune că putem schimba asta.
Nu putem.
De ce? Păi, în 2009, rapoarte internaţionale fixate în analize ale unor think-tank-uri au constatat existenţa unui „implementation gap” (n.red.: gaură de implementare, deficit de implementare) la nivelul pachetelor legislative de sorginte europeană pe care guvernarea de atunci se angajase să le adopte şi implementeze. Le-a adoptat, dar pe absoluta majoritate nu le-a implementat. Pentru că nu au fost create mecanismele instituţionale de rigoare, iar când au fost create, nu au funcţionat, din cauza absenţei voinţei instituţionale. Adică a simplei dispoziţii de a face exact asta, de a implementa acele legi. Aşa este şi în prezent, sub guvernarea duplicitară a PDM.
Occidentul ştie că noi suntem o zonă în care la nivelul tuturor cetăţenilor funcţionează, de fapt, în primă instanţă, logica informală, a reţelelor informale de putere şi influenţă, a paternalismului. Dar creează neclaritate şi incertitudine în actul de luare a deciziilor la nivel individual, de grup şi de stat și care vulnerabilizează la maximum o entitate care se pretinde stat.

Sursa corupţiei pe care o doriţi rezolvată, doamnă Sandu, se află anume aici, ea este în noi, în toţi. Nu este vorba despre „mentalitate”, deoarece dacă asumăm existenţa „mentalităţii”, ajungem la concluzia că aceasta oricum nu se va schimba, şi mentalitatea, să ştiţi, nu este o categorie măsurabilă. Este o categorie iraţională, pe care o folosim în discuţie când nu avem altceva mai bun de spus.
Max Weber numeşte, parţial, aceste fenomene care în Republica Moldova sunt sursa reală a corupţiei, „legitimitate carismatică”. Adică aceea în care poporul se supune liderului nu conform unor norme scrise, ci conform voinţei lor de a i se supune pe baza convingerii pe care el o exercită asupra lor.

Într-un stat modern, ne trebuie legi şi instituţii care să fie aplicate şi să funcţioneze.
Rapoarte ale instituţiilor din Germania afirmă că Republica Moldova este, la nivelul neguvernabilităţii, apropiată Afganistanului.
Situaţia nu poate fi schimbată prin vreo intervenţie internă, prin vreo clasă politică genială care să propună un fel de tranziţie către legitimitatea legal-raţională, deoarece pactul între elite nu va fi respectat. Ştiţi foarte bine asta. Se va încerca fentarea lui şi se va reuşi. Şi totul va eşua.
Unica soluţie prin care situaţia poate fi schimbată este să fim preluaţi de un stat vecin, în care legitimitatea legal-raţională există, nefiind perfectă, dar există. Acest stat este România în care corupţia se petrece altfel. În România, corupţii trebuie să facă eforturi mari de a fenta legi care se respectă pentru a putea găsi portiţe de realizare a actelor lor de corupţie. Iar când guvernanţii fac ordonanţe pentru corupţi, ies 600.000 de oameni în stradă şi ele sunt respinse în Parlament, şi nu o dată, ci de două ori, ca să fie mai de nădejde. Pentru că politicienii se tem de poporul lor. Vox Populi, vox Dei. În Republica Moldova, politicienii statalişti nu doar dau legi prin care pun miliardul furat pe spatele cetăţenilor, ci dau şi alte legi prin care vor fura în continuare. Actul administrativ central este mimat. Câte circulare ale Guvernului se aplică în raioane? Câte se prăfuiesc prin sertare? Câte legi necesare se prăfuiesc prin sertare? În România există mecanismul adoptării tacite, pentru a face ca o lege necesară pentru cetăţeni, dar neexaminată de Parlament, să fie adoptată şi să funcţioneze. Că au loc abateri, este adevărat, dar ele reprezintă excepţia şi nu regula, ca în Republica Moldova.

Vedeţi dumneavoastră, unionismul nu este deloc o chestiune de afect emoţional, infantilă, neactuală, neavenită, inutilă. Unionismul este singurul curent politic din Republica Moldova care poate schimba radical în bine viaţa oamenilor de aici.
V-am demonstrat că unionismul nostru are o întemeiere sociologică riguroasă.
Şi că este o necesitate pragmatică pentru societatea dintre Prut şi Nistru.
Asta nu înseamnă că va veni jandarmul român şi ne va obliga să scoatem de undeva legitimitatea legal-raţională şi s-o facem să funcţioneze. Ci doar că în instituţiile statului român extins la Nistru nişte oameni de la Bucureşti le vor explica celor de pe loc ce şi cum să facă, simplu, amiabil, cu iubire, frăţeşte.
Totul va rămâne la fel, dar vor avea loc schimbări radicale în bine.

Aştept reacţii.

P.S. Tot Occidentul ştie că problema Republicii Moldova este irezolvabilă prin forţe interne, şi caută soluţii prin care rezolvarea problemei Republicii Moldova să fie pusă pe România. De asta România a fost din 2007 până acum avocatul Republicii Moldova în UE, pentru că europenii i-au spus să facă asta, pregătind-o să preia teritorial Republica Moldova într-un viitor previzibil.
Iar dacă vouă europenii vă spun altceva, este pentru că ei vă gestionează foarte elegant până în momentul în care problema va fi tranşată.
 

Un articol de: Dan Nicu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 21 Februarie 2018, ora: 08:45

Omul pentru om e lup

Omul pentru om e lup Din editia print

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Februarie 2018, ora: 08:38

Cum a căutat un preot dreptate la Stalin

Cum a căutat un preot dreptate la Stalin Din editia print

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 21 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Chișinău – o cauză pierdută

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Inițiere în dialog

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Constantin Tănase

De ce Roșca atacă intelectualitatea

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Dan Nicu

Comratul „la datorie” din nou împotriva unioniştilor

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md