Carte

SCRISOARE SMIORCĂITĂ

Am avut intenţia să smiorcăiesc această scrisoare imediat după decernarea premiilor pentru literatură ale US din R. Moldova, dar tot nu găseam nicidecum modalitatea: s-o fac aşa ca să nu aibă cineva să se smiorcăiască după smiorcăiala mea.

Azi m-am decis. Sfătuit de prietenii bălţeni care mi-au citit Donjuan în derivă, al doilea roman al meu nominalizat de juriul US pentru premiu la secţiunea proză. În seara ceea când m-a sunat un prieten din barul US („Măi Gheorghe, felicitări! Ai luat cele mai multe voturi la proză…”), era să leşin. De bucurie, fireşte. Dar n-am apucat să dau ochii peste cap, că amicul adăugă tragic: „Dar nu te bucura degeaba… Că s-a mai votat după asta şi învingătoare a ieşit Mihaela Perciun. S-a intervenit pentru Băltoaca ei…”. Acum era normal să leşin pe bune, dar m-am îmbăţoşat. Am rezistat stoic. Mi-am luat maşina de-o seamă cu bunică-mea, Dumnezeu s-o ierte, şi am plecat la căsuţa de vacanţă. Şi am murit trei zile într-o ţuică de prune. Ţuică tare ce m-a liricizat abundent în geana plânsă a celor trei seri, de-am zămislit şi câteva poeme. În care mi-am smiorcăit ghinionul – de a-l avea iarăşi în juriu pe un felcer, fosilă ca şi mine, care n-a publicat în viaţa lui o recenzucă de trei parale, dar care se smiorcăie cu talent în biroul preşedintelui US şi în Consiliul ei, de-i invitat să aprecieze zestrea literară a guberniei noastre R. Moldova. Bravos!

S-a zvonit reuşit că s-a votat „reuşit” şi la compartimentul Poezie, încât nici inegalabilul volum de sonete al lui Vasile Romanciuc nu s-a învrednicit de lauri… Te invit, dragă Vasile, să mori frumos şi tu în ţuica mea, sub nucul de la căsuţa-mi. Că se liricizează bine acolo.
Şi pentru că, între timp, am făcut rost de volumul Băltoaca, citindu-l lucid, fără smiorcăieli, îi implor pe exegeţii serioşi şi oneşti (nu-s chiar mulţi în republicuţă, dar îi avem) să-mi citească romanul (facă şi Domniile lor un gest caritabil!), dar numaidecât şi cartea învingătoarei, concurenta-mi nr. 1, ca să-mi spună apoi şi mie: merită să mai scrii cărţi în vremurile noastre? Şi încă să le mai depui pe masa onoratului juriu al US din R. Moldova?

Al dumneavoastră ghinionist smiorcăit, Gheorghe Calamanciuc

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *