Vladimir Vladimirovici,
Aceasta nu e nici a doua și nici a treia scrisoare a mea către Dumneavoastră. Sunt convins că dumneavoastră nu le citiți – aveți treburi mai importante. Și nici nu-mi fac iluzii, aceasta a devenit pentru mine un fel de gen literar, un fel de ”Scrisori către o necunoscută” de Maurois. Și totuși.
Am o atitudine plină de pietate față de Mișcarea Olimpică… Eu înțeleg perfect și onoarea, dar și responsabilitatea ce-i revine țării care găzduiește Jocurile Olimpice. Vladimir Vladimirovici, Faptul că Făclia s-a stins de patru ori la rând nu e o întâmplare, nici chiar o tendință. E o legitate, o urmare a situației când în toate domeniile de lucru i se oferă nu celui care l-ar face mai bine, ci celui care linge mai gingaș și-și taie (fură) dă o bucată mai grasă. Din această cauză cad rachete și elicoptere, de aceea drumurile se distrug înainte de a se încheia reparația lor, din această cauză se stig făcliile. Altfel nici nu se poate. Eu îmi doresc foarte mult ca dumneavoastră să întrebați haitele de cinovnici, care azi sunt mai numeroși ca în URSS, pe acei cinovnici pe care-i blagosloviți prin tăcerea dumneavoastă și care fură milioane și miliarde din Buget, pe cinovnicii care oricum nu vor nimeri la pușcărie – , zic să-i întrebați: cât se mai poate? Ei bine, o vilă, ei hai, două, un iaht, un avion – dar cât se poate, până unde?!
Până unde, bă căcăcioșilor?
Andrei Makarevici, muzicant
(MK.RU)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
