Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la 22 Septembrie 2018
Abonamente
 
 
 

Actualitate 7 Iulie 2018, ora 07:22    Din editia print

Scrisoarea unei românce din Chișinău către conaționali

Marime Font

Mii de români, cu torțele aprinse, duc Flacăra Unirii spre Chișinău. Evenimentul, care a început pe 1 iulie, va marca istoria României și a R. Moldova. Peste 100 de ani de la Marea Unire din 1918, am dat start Marșului Centenar - de la Alba Iulia, pe jos, spre capitala R. Moldova, unde se va înfăptui reunirea Basarabiei cu România. (De altfel, e un vis îndrăzneț, dar lăsați-mă să visez!) „România nu a avut graniță la Prut”, „Întoarceți Basarabia acasă!”, vociferau românii la Alba Iulia, pentru că avem cu toții o identitate și inima noastră bate în aceeași suflare românească, care va ajunge, în sfârșit, și în R. Moldova.

Dar eu sunt la Chișinău.
Văd fețele mâhnite ale moldovenilor, cărora li s-au pus măști încă în 1940, când „un jug de tăcere încrâncenată a oprit respirația întregului spațiu românesc și Basarabia a fost sfâșiată din trupul Țării”, după cum s-a anunțat la deschiderea evenimentului. Mă uit zi de zi la aceste măști, implantate cu forța de gheara bolșevică, cea care ne-a rusificat până în măduva oaselor. Cea care ne-a bătut și ne-a pus să plătim cu sânge dorința noastră de a trece Prutul, pe care tot rusul ni l-a furat.
Cam asta e situația la Chișinău.
Văd cum nedreptatea se lasă peste oraș, ca o pulbere neagră, ca o mantie întunecată, împletită de aceeași gheară rusească. Un nor ars lasă ploaia de funingine să cadă peste sufletul nostru românesc și mulți dintre noi continuă să rătăcească prin beznă, fără a vedea că România este în fiecare strop de apă, în fiecare frunză, în fiecare ierbuliță, în fiecare bătaie de inimă. România e dulce. Ea este altfel, decât o vrea rusul!
Eu totuși sunt la Chișinău.
Acolo unde pașii se fac mai grei. Acolo unde și ochii sunt mai grei. Și unde ochii nu mai văd nici gropi, nici drum, nici văi, nici ape, ci numai necazuri. Acolo unde nemulțumirea domină oamenii, pentru că așa au fost instruiți de rus. Românul învățat rusește este sumbru, pentru că a fost educat prin bătăi și suferințe. Cum să vadă altfel viața un amărât de moldovean contemporan, al cărui părinți sau bunei au fost urcați câte zece în vagoane de cinci pe doi metri? Stăteau acolo ca peștii fără apă, ca păsările fără aripi, alături de prunci născuți pe drum spre Siberia. Şi mureau, fiind hrăniţi doar cu crupe uscate și țurțuri de pe streșina vagonului. Îşi făceau nevoile fiziologice tot acolo, de faţă cu toţi, şi doar norocoşii vedeau lumina zilei printre gratiile unor ferestruici de câțiva centimetri. Restul, erau cuprinşi de un întuneric fără margini.
Dar eu sunt la Chișinău.
Și pot să vă spun că românul moldovean a devenit, pe de o parte, dur, iar, pe de altă parte, un fricos al vremurilor. E un paradox, dar la Chişinău totul e posibil. Românul moldovean nici în război nu s-ar băga, nici foamete nu ar mai îndura. După ce mama și-a mâncat feciorii în timpul foametei din 1946-1947, nimeni nu vrea să retrăiască acele timpuri. Şi toţi ştim că, de vom face un pas greșit, rusul ne poate înghiţi iarăşi.
Da, eu într-adevăr sunt la Chișinău.
Tânără unionistă, studentă, care vede fețele nespălate ale românilor moldoveni. Sunt murdărite de noroi sovietic, de stalinismul tipărit pe fiecare milimetru al creierului basarabean, care i-a făcut pe aceşti oameni să pribegească pe străzile oraşului, îngânând o rusă stâlcită. „Я тебя не понимаю, по молдавски”.
Așa se vorbește la Chișinău.
Dragule român moldovean contemporan, tu nu mă enervezi că ești cu fața sumbră. Înţeleg că ai trăit vremuri grele şi vrei o viaţă mai bună. Dar tu, măi, de ce nu te înţelegi pe tine însuţi, când îmi zbieri cu ostilitate: „Прочь румыны!”?
Noi doar trăim la Chișinău, nu în Siberia.
Mi-au povestit şi mie buneii cum a fost... Nu ești tu vinovat, românule, că Stalin a vrut să te îndobitocească și a băgat frica în tine. Nu ești tu vinovat că te-au torturat până când ţi-ai uitat limba şi ai recunoscut că ești rus. Nu tu ești vinovat că ești așa cum ești.
Eu încă sunt la Chișinău.
În capitala R. Moldova, foarte degrabă vor veni cei care nu se mai tem. Cei care au pornit de la Alba Iulia pentru a-și recunoaște identitatea. Cei care știu că sunt români și se mândresc că există. Vă aștept la Chișinău, pe data de 1 septembrie, ca să facem împreună Reunirea.

Cu drag, o româncă din Chișinău

Un articol de: Mihaela Culcinschi
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul