Astăzi 23 Iulie 2018, Luni - Ultima actualizare la 22 Iulie 2018
Abonamente

a

 
 
 

Actualitate 7 Iulie 2018, ora 07:22    Din editia print

Scrisoarea unei românce din Chișinău către conaționali

Marime Font

Mii de români, cu torțele aprinse, duc Flacăra Unirii spre Chișinău. Evenimentul, care a început pe 1 iulie, va marca istoria României și a R. Moldova. Peste 100 de ani de la Marea Unire din 1918, am dat start Marșului Centenar - de la Alba Iulia, pe jos, spre capitala R. Moldova, unde se va înfăptui reunirea Basarabiei cu România. (De altfel, e un vis îndrăzneț, dar lăsați-mă să visez!) „România nu a avut graniță la Prut”, „Întoarceți Basarabia acasă!”, vociferau românii la Alba Iulia, pentru că avem cu toții o identitate și inima noastră bate în aceeași suflare românească, care va ajunge, în sfârșit, și în R. Moldova.

Dar eu sunt la Chișinău.
Văd fețele mâhnite ale moldovenilor, cărora li s-au pus măști încă în 1940, când „un jug de tăcere încrâncenată a oprit respirația întregului spațiu românesc și Basarabia a fost sfâșiată din trupul Țării”, după cum s-a anunțat la deschiderea evenimentului. Mă uit zi de zi la aceste măști, implantate cu forța de gheara bolșevică, cea care ne-a rusificat până în măduva oaselor. Cea care ne-a bătut și ne-a pus să plătim cu sânge dorința noastră de a trece Prutul, pe care tot rusul ni l-a furat.
Cam asta e situația la Chișinău.
Văd cum nedreptatea se lasă peste oraș, ca o pulbere neagră, ca o mantie întunecată, împletită de aceeași gheară rusească. Un nor ars lasă ploaia de funingine să cadă peste sufletul nostru românesc și mulți dintre noi continuă să rătăcească prin beznă, fără a vedea că România este în fiecare strop de apă, în fiecare frunză, în fiecare ierbuliță, în fiecare bătaie de inimă. România e dulce. Ea este altfel, decât o vrea rusul!
Eu totuși sunt la Chișinău.
Acolo unde pașii se fac mai grei. Acolo unde și ochii sunt mai grei. Și unde ochii nu mai văd nici gropi, nici drum, nici văi, nici ape, ci numai necazuri. Acolo unde nemulțumirea domină oamenii, pentru că așa au fost instruiți de rus. Românul învățat rusește este sumbru, pentru că a fost educat prin bătăi și suferințe. Cum să vadă altfel viața un amărât de moldovean contemporan, al cărui părinți sau bunei au fost urcați câte zece în vagoane de cinci pe doi metri? Stăteau acolo ca peștii fără apă, ca păsările fără aripi, alături de prunci născuți pe drum spre Siberia. Şi mureau, fiind hrăniţi doar cu crupe uscate și țurțuri de pe streșina vagonului. Îşi făceau nevoile fiziologice tot acolo, de faţă cu toţi, şi doar norocoşii vedeau lumina zilei printre gratiile unor ferestruici de câțiva centimetri. Restul, erau cuprinşi de un întuneric fără margini.
Dar eu sunt la Chișinău.
Și pot să vă spun că românul moldovean a devenit, pe de o parte, dur, iar, pe de altă parte, un fricos al vremurilor. E un paradox, dar la Chişinău totul e posibil. Românul moldovean nici în război nu s-ar băga, nici foamete nu ar mai îndura. După ce mama și-a mâncat feciorii în timpul foametei din 1946-1947, nimeni nu vrea să retrăiască acele timpuri. Şi toţi ştim că, de vom face un pas greșit, rusul ne poate înghiţi iarăşi.
Da, eu într-adevăr sunt la Chișinău.
Tânără unionistă, studentă, care vede fețele nespălate ale românilor moldoveni. Sunt murdărite de noroi sovietic, de stalinismul tipărit pe fiecare milimetru al creierului basarabean, care i-a făcut pe aceşti oameni să pribegească pe străzile oraşului, îngânând o rusă stâlcită. „Я тебя не понимаю, по молдавски”.
Așa se vorbește la Chișinău.
Dragule român moldovean contemporan, tu nu mă enervezi că ești cu fața sumbră. Înţeleg că ai trăit vremuri grele şi vrei o viaţă mai bună. Dar tu, măi, de ce nu te înţelegi pe tine însuţi, când îmi zbieri cu ostilitate: „Прочь румыны!”?
Noi doar trăim la Chișinău, nu în Siberia.
Mi-au povestit şi mie buneii cum a fost... Nu ești tu vinovat, românule, că Stalin a vrut să te îndobitocească și a băgat frica în tine. Nu ești tu vinovat că te-au torturat până când ţi-ai uitat limba şi ai recunoscut că ești rus. Nu tu ești vinovat că ești așa cum ești.
Eu încă sunt la Chișinău.
În capitala R. Moldova, foarte degrabă vor veni cei care nu se mai tem. Cei care au pornit de la Alba Iulia pentru a-și recunoaște identitatea. Cei care știu că sunt români și se mândresc că există. Vă aștept la Chișinău, pe data de 1 septembrie, ca să facem împreună Reunirea.

Cu drag, o româncă din Chișinău

Un articol de: Mihaela Culcinschi
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 20 Iulie 2018, ora: 13:05

Poza zilei: sute de mascați bine echipați apără sediul lui Andrei Năstase

Poza zilei: sute de mascați bine echipați apără sediul lui Andrei Năstase

Trotuarul din fața sediului partidului lui Andrei Năstase, plin de mascați, mobilizați ca să asigure ordinea publică în timpul protestului susținătorilor lui Ilan Șor. Polițiștii au format un zid viu la intrare în clădire. Exact la fel ei au procedat și la sediul PAS,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 20 Iulie 2018, ora: 12:51

Americanii sunt convinși că Rusia va încerca din nou să influenţeze alegerile din SUA

Kirstjen Nielsen, secretarul american pentru Securitate Internă, a declarat că autorităţile SUA ar trebui să fi pregătite pentru noi încercări ale Moscovei de a interveni în alegerile din Statele Unite, site-ul cotidianului The Hill, citat de Mediafax. 

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Iulie 2018, de Răzvan Munteanu

Dosarul transnistrean: Decizia ONU și narativul rusesc

Recenta decizie a Adunării Generale a ONU, prin care s-a elaborat o Rezoluție privind retragerea trupelor Federației Ruse din Transnistria, reprezintă un succes diplomatic pentru Chișinău. Asta chiar dacă, pe termen scurt sau mediu, nu vom asista la mari surprize, Moscova putând face uzanță de dreptul...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Iulie 2018, de Răzvan Munteanu

Macron și politica externă franceză

Pe 14 iulie, pe marile bulevarde ale Parisului, trupele militare franceze, alături de o parte din trupele aliate, au defilat pe sub Arcul de Triumf. A fost ziua națională a Franței, motiv pentru care trebuie să aruncăm o scurtă privire asupra a ceea ce această țară reprezintă acum, pe scena europeană...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Haz de necaz și minciuni de legat ochii

Povestea banilor continuă. Cum altfel, de vreme ce avem de îndurat dispariția miliardului? De atunci stăm pe datorii tot mai mari chiar dacă nu vom avea de unde să le întoarcem. Însă totul e pentru acum: să supraviețuim acum, să fim siguri că vom avea bani de pâine, să nu ne...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Iulie 2018, de Constantin Tănase

Povara impresionismului (politic) la moldoveni

Eu nu. Răspund celor ce mă (De ce, mă, voi mă?) atacă în presă. Mamei lor de presă gălbuie-vărgată! Eu nu, mai cu seamă. Acum când (precum glăsuiește pe una voce ziarul „Bătrânetul” de sâmbătă), citez: „e sfârșit de toamnă cu semilună pe cer pe la...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Din nou – poezie

Poezia, din regina artelor, ajunge de multe ori în edituri să fie o Cenușăreasă. În Republica Moldova cu atât mai mult. Majoritatea poeților fie publică în România, fie – cei mai mulți – își plătesc cărțile. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Familia creștină – între neînțelegere și bășcălie

Ca de obicei internetul (și mândria) a(u) rupt în două prietenii, colegii de serviciu, oamenii din aceleași sfere de activitate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Câte surprize încap în Campionatul Mondial de Fotbal?

Capul de afiș al optimilor a fost cu siguranță rezultatul obținut de Rusia împotriva Spaniei. Evident un rezultat neașteptat.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Iulie 2018, de Dan Nicu

Statul interimar

Un sistem de justiţie pasibil de multe „calităţi”, însă nu de corectitudine, a anulat nişte alegeri locale perfect valide din nişte motive supte din deget, oferind un exemplu de ignorare şi sfidare a voinţei suverane a cetăţenilor.

() Citeşte tot articolul

Atitudini 9 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Moldova – proiect imposibil

Regretatul jurnalist Andrei Gheorghe ne-a dat – mie și soțului – o importantă lecție care să ne ajute în scris. Atât ca jurnaliști, cât și ca scriitori. Azi o voi da mai departe, tocmai din cauză că o voi încălca parțial.

() Citeşte tot articolul

Editorial 4 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Dreptatea divină

Situația din țara noastră, dar și din celelalte – oriunde ne uităm, fie chiar și peste Prut – pare mai dezastruoasă ca niciodată. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 3 Iulie 2018, de Moni Stănilă

Cu avionul la cumpărături

E interesant cât de mult suntem preocupați de teorii. Lăsăm impresia că ne merge atât de bine încât singura grijă e teoria, iar partea practică a vieții se întâmplă de la sine. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 2 Iulie 2018, de Răzvan Munteanu

O nouă bază militară a SUA în România?

„Nu cred că există o zi fără provocări din partea Rusiei”, a declarat în această săptămână ministrul român al Apărării, Mihai Fifor, pentru presa de la București. Potrivit oficialului, provocările ruse sunt în spațiul aerian, maritim și cibernetic, dar totodată...

() Citeşte tot articolul