Cei opt participanţi îşi traduc reciproc versurile în limbile română şi suedeză, poemele lor urmând a fi prezentate publicului, în original şi în traducere, pe 21 aprilie, cu ocazia Nopţii Culturale a oraşului Stockholm. La ediţia din anul trecut a luat parte scriitorul Alexandru Vakulovski, iar anul acesta participă poeta Ecaterina Bargan, care ne-a trimis câteva scrisori despre ceea ce se întâmplă la acest atelier.

Prima epistolă

Sunt în Suedia de câteva zile cu Svetlana Cârstean, Mihai Duţescu, Marius Chivu şi alţi patru scriitori suedezi, pe insula Biskops Arno. Lucrăm în perechi asupra traducerilor reciproce de texte. Îmi place foarte mult Hanna Nordenhok, scriitoarea cu care îmi fac perechea. Deja am tradus poeziile mele şi am început să lucrăm la traducerea cărţii ei, constituită ca un experiment în care ea a preluat cuvinte din opera lui Lorca şi a creat un text lung, legat, care a încăput într-o carte şi pe care-l traduc acum. Munca împreună asupra poeziilor este foarte interesantă. Te ţine în poezie, ajungi să-ţi descoperi mai profund propriile tale texte şi textele celuilalt, pentru că mereu apare întrebarea „ce ai vrut să spui aici?" şi atunci chiar te gândeşti la asta. Eu am ales texte care încă nu au apărut în niciun volum şi în vreo două locuri am schimbat câte ceva, dar de aceasta mi-am dat seama că e nevoie, lucrând alături de Hanna. Şi Marius Chivu a spus că Daniel i-a făcut o mutare excelentă, schimbând nişte detalii, dar el nu mai poate schimba textul, pentru că a fost deja publicat.

Azi-dimineaţă a nins. Era zăpadă peste tot. Credeam că vom face un om de zăpadă de Paşte, dar s-a topit între timp. Cu vreo câteva ore înainte de apusul soarelui m-am plimbat pe insulă şi am văzut câteva căprioare alergând undeva, m-am bucurat să văd că au mult spaţiu pentru alergat. E un aer foarte curat aici, pentru că insula are multă vegetaţie şi e înconjurată de apă maritimă, şi aici nu sunt magazine deloc, nici maşini nu vezi. E un loc perfect pentru scris, odihnă, lecturi, lucru cu scriitorii.

Avem în fiecare zi program lejer de lucru, mâncăm în bufetul colegiului de aici la ore fixe. Faza cea mai tare e că biblioteca e deschisă 24 de ore din 24 şi e foarte comodă, se bazează pe principiul autoservirii.

Seara ne adunăm în sufragerie şi discutăm până noaptea târziu la un vin. Dimineaţă ne plimbăm şi lucrăm, şi ne odihnim, şi tot aşa.

Nu prea am apucat să scriu ceva serios de când mă aflu aici. Am scris mai mult pagini pentru mine, într-un soi de terapie, lucruri pe care aveam nevoie să le scriu. Poate cândva le voi transforma în proză. Am scris ceea ce am scris dintr-o necesitate imediată de a scrie, pentru că nu puteam face nimic altceva, cu un entuziasm maxim, dar, deocamdată, nu e publicabil.

Apoi, nu mă pot dedica totalmente scrisului aici, pentru că imediat cum ies din vacanţă, o să am testări, printre care botanica la care am de învăţat peste 50 de plante cu denumirile în latină, încadrare în clase şi încrengături, plus acţiunea farmacologică. Vorbeam cu cineva zilele trecute că în Republica Moldova şi-n România nu prea suntem ajutaţi să devenim scriitori. Trebuie să facem facultate de farmacie ori arhitectură, ori avocatură şi tot soiul de alte lucruri ca să ne putem câştiga o pâine, pe când, dacă statul ar sprijini altfel scriitorii, am avea timp să facem lucruri foarte bune şi foarte frumoase.

Peste o jumătate de oră plecăm la Stockholm, să ajungem la o biserică ortodoxă, ne întoarcem luni pe insulă, mai lucrăm cinci zile aici, apoi iar ne ducem la Stockholm, pentru o serie de întruniri literare, la care vor participa şi Andrei Codrescu, şi Mircea Cărtărescu.

A doua epistolă

Ieri am avut o întâlnire cu studenţii de pe insulă, a fost o discuţie lungă şi interesantă. A durat trei ore. Le-am vorbit despre ce se întâmplă în literatura din Republica Moldova, iar colegii mei le-au vorbit despre ce se întâmplă în literatura din România. Apoi am ascultat o lectură a textelor noastre traduse în suedeză. Noi i-am întrebat despre ce scriu ei, dar o să povestesc altă dată despre asta.

Scriitorii de-acolo au o părere foarte bună despre poeţii români şi o părere încă şi mai bună despre poeţii basarabeni. M-a uimit şi am fost plăcut surprinsă să fiu întrebată despre literatura basarabeană prin prisma acestei constatări, adică în circumstanţele în care noi suntem primiţi ca fiind „the best of the best", mai ales că mă simţeam cea mai necoaptă de acolo, între colegii mei români. Suedezii m-au făcut să mă simt cea mai coaptă şi am avut aplauze puternice după lectură.

Engleza mea a „crescut” mult în săptămâna în care m-am aflat aici, datorită conversaţiilor purtate cu colegii mei scriitori, astfel încât dacă la început eram puţin inhibată şi stăteam pe gânduri ca să-mi găsesc cuvintele, ieri m-am „destupat” şi a fost foarte bine.