Editorial

Se apropie suta

Convinsă că am ajuns unde trebuie, am început să urmăresc buletinul de știri. Primul lucru, care m-a șocat, aproape jignit, a fost lauda și osanalele aduse UEE. De oboseală, am crezut inițial că e o greșeală de tipar. Că au scris UEE în loc de UE. Nu mi-a dat prin cap că astfel de greșeli și asemănări se fac exact în intenția de a zăpăci telespectatorii (electoratul) neatenți.

După ce m-am uitat cu gura căscată, am aflat ce multe a făcut Dodon în câteva zile. Părea un film SF. Acorduri, semnături, promisiuni, drepturi pentru cetățenii noștri care muncesc în Rusia. Am avut senzația că am aterizat în altă Moldovă, nu în cea în care trăim zi de zi, cu taxe pentru miliardul furat, cu promisiuni goale, cu frigidere și mai goale.

Dar ca să rămân și mai uimită, am mai și observat că imaginile video erau preluate de la NTV. Mă uitam și nu îmi venea să cred: ce s-a întâmplat cu Moldova 1? Apoi începe o altă știre, bine gândită împotriva lui Dorin Chirtoacă. Mă uit la microfonul cameramanului și văd că tot NTV scrie pe el.
Abia atunci m-am dumirit că greșisem numărul canalului TV. De aceea mă aflam într-o Moldovă de pe altă planetă, fiindcă eu chiar urmăream NTV. Am dat amuzată un canal mai în față și abia atunci am ajuns la Moldova 1, unde un liceu din România venise la un liceu din Soroca, cu o mulțime de cadouri. Cadourile apăreau și în filmare, nu doar povești și imagini generice.

Au mai urmat apelurile liberalilor pentru un marș al unirii, apoi imagini și luări de cuvânt de la bicentenarul Mihail Kogălniceanu, precum și alte știri despre Europa, proiecte, finanțări. Iarăși mă aflam într-o altă Moldovă, dar de data aceasta pe planeta Pământ, într-o țară în care trăim cu toții.
Și m-am gândit, bineînțeles, că se apropie aniversarea a o sută de ani de la Unirea din 27 martie, 1918, o sută de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918. Și nu știu cum vom sta în fața memoriei colective și în fața înaintașilor noștri. Un centenar incredibil, care ne regăsește în aceeași confuzie identitară în care ne aflam înainte de aceste momente.

Cu cât văd mai mult entuziasm pe 1 decembrie, cu atât parcă devin mai tristă. Există un fel de senzație că mai degrabă ne îndepărtăm de ceea ce a fost, decât ne apropiem. Cu tot ce se întâmplă la noi, mi se pare, mai ales când dintr-o foarte mare greșeală nimeresc la un post tv ca NTV, că noi, unioniștii, semănăm tot mai mult cu vechii regaliști. Ba chiar cu albgardiștii. Luptători ai cauzelor vechi și nobile, dar tot mai depărtate de noi.
Altfel, nu ne rămâne decât să sperăm că într-un fel sau altul, cu România sau Europa, vom trece și noi Prutul, cum trec alții Mureșul și Oltul.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *