Se caută un sponsor care să ne salveze sufletul

Prima dată am auzit acest îndemn încă la începutul anilor ’90, pe timpul mandatului lui M. Snegur, când noul stat R. Moldova făcea primii paşi. Mai apoi, acelaşi apel disperat l-am auzit în timpul domniilor lui Lucinschi şi Voronin. Acelaşi apel îl aud şi astăzi, când avem altă guvernare, mai naţională şi mai democrată, decât cea agrariană şi cea comunistă.

De mai bine de un an, maestrul Ioan Paulencu moderează o emisiune de folclor la postul de radio „Vocea Basarabiei”, în cadrul căreia revine în fiecare săptămână cu acelaşi disperat îndemn: „Oameni buni, ajutaţi-mă să găsesc un sponsor pentru „Nunta străbunilor”… Acest îndemn a răsunat şi duminică la Televiziunea publică unde, în sfârşit, Ioan Paulencu a fost invitat şi i s-au acordat tocmai… 40 de minute! Mulţumim şi de atâta.

…Artiştii mari sunt şi nişte mari naivi. Ioan Paulencu, fiind un mare artist, este şi un mare naiv. El crede că „sponsorii” din R. Moldova nu au altă grijă decât să asculte „Vocea Basarabiei” sau să urmărească emisiunile de folclor de la TRM, ca să salveze „nunta străbunilor”. Cu toate acestea, eu înţeleg frumoasa naivitate a lui Paulencu. Coborâtor din dulcea Bucovină, unde nunţile sunt (au fost!?) un excepţional spectacol de cântec, filozofie, educaţie religioasă şi patriotică ş.a.m.d., simte ca nimeni altul ce pierdere uriaşă suferă acest popor pierzând „nunta străbunilor”. Dar ea, nunta românească tradiţională, se pierde, s-a pierdut deja, a dispărut, au mai rămas pe undeva nişte elemente de nuntă tradiţională. Ceea ce se mai poate face astăzi e să fie adunate măcar amintirile despre acest spectacol sui generis, unic în felul său, care se numeşte nunta românească (cu toate variantele ei locale, regionale – moldovenească, muntenească, ardelenească). Maestrul Paulencu, care „ştie pe de rost” nunta sa de acasă, din Bucovina, realizează că a dispărut nu numai nunta tradiţională, dar sunt pe cale de dispariţie şi cei care mai ţin minte această nuntă. În mod normal, în situaţia creată, statul trebuie să fie acea instanţă care să declare stare de urgenţă în domeniu şi să mobilizeze operativ forţele sale ştiinţifice pentru a salva ceea ce se mai poate salva. Nunta este o parte importantă a patrimoniului nostru spiritual, iar acest patrimoniu trebuie declarat sacru şi luat sub ocrotirea statului. De altfel, nu numai folclorul de nuntă e în situaţia aceasta; trebuie pusă sarcina recuperării şi salvării şi a folclorului legat de naştere (botez) şi moarte (înmormântare), obiceiuri care sunt, cu siguranţă, cele mai vechi, cu adânci rădăcini precreştine şi care pot explica multe aspecte ale procesului de formare a românilor ca spiritualitate distinctă.

Repet, în mod normal, studierea acestui aspect al spiritualităţii noastre trebuie să facă parte din lista de preocupări a statului, care are instituţiile sale plătite din buget ca să se ocupe cu asta – mă refer, în primul rând, la Ministerul Culturii, apoi la Academia de Ştiinţe. Nu am auzit ca aceste instituţii să fi reacţionat cumva la apelurile disperate ale lui Ioan Paulencu. Nu ştiu, de asemenea, dacă aceste apeluri au ajuns la urechile lui V. Filat, M. Lupu sau ale preşedintelui N. Timofti. (Sunt ferm convins că apelurile lui Ioan Paulencu sunt cu mult mai importante pentru noi decât frumoasele cântece ale lui Hulio Iglesias!) Soluţia poate fi găsită. Ţinând cont de faptul că fenomenul vizat („nunta străbunilor”) nu poate să nu fie şi o preocupare a statului român, o cooperare a forţelor şi resurselor umane şi financiare este posibilă. Cineva trebuie să preia iniţiativa şi să adune în jurul unei „mese rotunde” responsabilii de la Ministerul Culturii al RM, Academia de Ştiinţe a RM, Institutul Cultural Român, Ministerul Culturii de la Bucureşti şi Academia Română. Nu exclud posibilitatea accesării şi a fondurilor europene în acest proiect. Pur şi simplu, trebuie să ne pătrundem în mod sincer de importanţa proiectului şi să dăm dovadă de responsabilitate faţă de propria istorie, propriile valori, propriul suflet. Mâine ar putea fi prea târziu. Apelurile insistente ale maestrului Ioan Paulencu anume la asta ne îndeamnă: „Oameni buni, găsiţi un sponsor care să ne salveze sufletul”…