„Politica internationala se refera intotdeauna, cu toata prietenia si relatiile comune, si la sustinerea interesului propriei tari” (Cancelarul german Angela Merkel, New York Times, 29 martie 2009)
Declaratia cancelarului german, dintr-un interviu oferit presei americane, justifica franc divergentele dintre Germania si SUA fata de modul in care trebuie reactionat la criza mondiala.
Contextul reactiei sugereaza cel putin un reper fix: criza o fi globala, dar raspunsurile sunt inainte de toate nationale – iar regionale, numai daca interesele multiple sunt conciliate. In acest caz, state sau spatii fara forta ori semnificatie directa risca sa cada de pe harta euroatlantica si sa devina victimele colaterale ale unei crize economice si a unei neasezari geopolitice ce readuc in discutie, mai mult decat oricand, „sfantul egoism national”. Acesta este contextul global in care au loc alegerile din 5 aprilie. Si de aici miza lor geopolitica majora.
Cea mai importanta saptamana de dupa Razboiul Rece?
Importanta deciziilor si clarificarilor ce urmeaza fac din prima saptamana a lunii aprilie 2009 una dintre cele mai dense si pline de semnificatii, de la sfarsitul Razboiului Rece incoace. Intalnirea de la Berlin dintre presedintele rus si cancelarul german, reuniunile de la Londra sau Haga (unde se vor „reuni” SUA, Rusia si Iranul), cele de la Londra (intrevederile Medvedev – Gordon Brown, Barack Obama cu presedintele rus, cel chinez sau premierul indian), intalnirea G20 de la Londra, Summitul din Ankara (Turcia-Pakistan-Afganistan), Summitul NATO de la Strasbourg, reuniunea SUA-UE de la Praga si, nu in ultimul rand, vizita presedintelui american in Turcia. O saptamana de foc, in care mizele globale vor fi puse pe masa: criza economica mondiala, relatia strategica SUA-Europa si miza Afganistanului, relatia americano-rusa, viitorul NATO si relatia SUA-Turcia (mai ales in contextul eventual al „racirii” euroatlantice).
R. Moldova cade de pe harta?
Unde este RM in acest joc global? Niciunde. Indiferent ce decizii se vor lua, numele „Republica Moldova” nu va fi invocat nici macar indirect, respectiv, ca membra a UE sau NATO. Chisinaul nu apartine niciunui spatiu de prosperitate si securitate care poate conta la acest nivel. Dar asta nu inseamna ca RM nu poate fi afectata. Din doua motive. Unu, criza economica a redus consistent apetitul integrator al Bruxellesului, astfel ca strategiile in curs ale UE devin mai degraba instrumente de „mentinere la porti” decat preambul pentru invitatii. In al doilea rand, ideea de stabilitate in detrimentul confruntarii cu Rusia poate genera lipsa de atentie fata de acest spatiu in viitoarele strategii euroatlantice. Cel mai grav e ca toate aceste potentialitati negative ale contextului extern sunt agravate de politica RM, ramasa fara busola occidentala. In loc sa se mobilizeze si mai puternic pentru a depasi contextul si a sparge „blocada” subiectiva si obiectiva a Bruxellesului, Chisinaul da, mai degraba, semne de cedare.
UE nu a fost niciodata obiectivul major al Chisinaului
Politica externa a RM a fost si este una in care integrarea europeana nu a reprezentat in niciun caz un „scop in sine”, in functie de care erau decise strategiile politice sau geopolitice (inclusiv chestiunea transnistreana). A fost „scop pentru sine”, adica o oportunitate de moment, judecata in functie de beneficiile pe care le aduce elitei guvernante. Dar lipsa de performanta a Chisinaului a facut ca distanta fata de UE sa creasca. Asa s-a petrecut si cu „implementarea” Planului de Actiuni, cand RM a fost surclasata pana si de Ucraina, iar Chisinaul nu a primit mandat pentru negocierea unui nou acord cu UE. Mai mult, chiar obiectivul integrarii devine negociabil – adica pus intre paranteze, aruncat in sertar – in numele unei reincalziri a relatiei cu Moscova, care urmarea de fapt „solutionarea” prin transnistrizare – nu prin europenizare – a conflictului inghetat.
Aceasta atitudine se developeaza astazi la maximum. Declaratiile presedintelui Voronin de persiflare a ofertelor UE – atatea cate sunt – sugereaza ca la Chisinau proiectul european se stinge chiar si la nivel retoric. Guvernarea comunista merge pe mana Rusiei, chiar daca nu a primit aproape nimic de la Moscova, desi presedintele republicii a semnat un document care, simbolic, spune multe. Degeaba. Intors de la rusi, lui Voronin ii rade in nas cel care va ramane – si dupa 5 aprilie – „presedinte” al RMN. Nici de la Est, nici de la Vest, Chisinaul comunist nu a obtinut nimic, dar disponibilitatea lui pentru cedari fata de Rusia se amplifica, chiar daca, in acest moment, „subtila” pana la ridicol, echipa presedintelui organizeaza un interviu in presa din Romania pentru a arata ca „Revolutia alb-albastru-rosu” din capul presedintelui Voronin nu e totala.
Victoria comunistilor impotriva cetatenilor R. Moldova
Faptul ca relatia cu UE este inghetata a fost confirmat cu ocazia blocajelor cetatenilor romani la Prut in 27 martie. Oficialii UE s-au limitat in a atentiona Chisinaul pentru posibile excese, desi premierul Greceanai nu se sfia sa declare, caraghios, ca imaginea RM nu va avea de suferit pentru ca „Bruxellesul cunoaste foarte bine” ca „statul vecin se implica in treburile interne ale RM”.
O vom repeta de cate ori va fi nevoie. O asemenea „victorie” clamata de catre Chisinau este, in realitate, o victorie à la Pyrrus! Inca o „victorie” ca asta si RM iese definitiv din cursa europeana! Caci ceea ce nu pare sa se inteleaga la Chisinau este ca momentul de care trebuie sa te temi cel mai tare in relatia cu Europa este atunci cand Bruxellesul NU te mai critica. Atunci cand poti sa faci, practic, tot ce vrei, fara sa fii pedepsit sau apostrofat, chiar daca e neconform cu norma si normalitatea europeana. Atunci este semnul ca ochii institutiilor europene s-au intors, de fapt, de la tine. Cel putin momentan. Situatie in care – asa cum spuneam – se afla RM inainte de alegeri.
Pregateste cineva sedinta comuna de guvern Romania – RM?
Am mai scris in aceste pagini ca alegerile din 5 aprilie nu vor fi decisive – doar pregatitoare pentru un nou proiect (geo)politic pentru RM, care se misca astazi buimaca intre mimarea interesului fata de UE si umilintele incasate – masochist sau nu – din partea Moscovei. Schimbarea politica de dupa 5 aprilie trebuie sa genereze o noua viziune, un nou proiect, obligatoriu in contextul crizei mondiale. O viziune ce trebuie sa scoata RM din seria necastigatoare a „Parteneriatului Estic”, dar sa o extraga cu el cu tot, adica nu negandu-l, ci completandu-l, printr-un parteneriat special cu un stat al UE, pe care numai RM are sansa sa il realizeze. Solutia ce ar individualiza Chisinaul in drumul spre UE ar putea suna asa: „Parteneriat Estic” plus „parteneriat special cu Romania”.
Alegerile si deciziile post-electorale devin, din aceasta perspectiva, un veritabil test pentru ambele capitale. Gesturile ulterioare vor masura nemilos distanta dintre vorbe si fapte la nivelul elitelor politice de pe ambele maluri ale Prutului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
