Sfântul Ilie Tesviteanul

publicat în Opinii & Editoriale pe 26 Iulie 2018, 07:57

Cred că există pentru fiecare creștin anumite sărbători pe care le simte ca acasă. Și nu neapărat că vrea să meargă acasă pentru hram sau Crăciun, ci pentru că, într-un fel sau altul, sărbătoarea respectivă e legată de parcursul lui duhovnicesc. 

Așa e pentru mine Sfântul Ilie Tesviteanul, sărbătorit pe calendarul nou chiar astăzi, 20 iulie. O sărbătoare care îmi amintește de Mănăstirea Izvorul lui Miron din Românești (județul Timiș), unde hramul e în această zi. Un hram sărbătorit cu nopți de priveghere, masluri, acatiste și – desigur – liturghie arhierească.

Fără îndoială, că bucuria pe care o simt pe 20 iulie în fiecare an are de-a face cu amintirea acelei mănăstiri, unde, din tinerețe, nu ratam niciun hram. Cu timpul s-au schimbat foarte multe. Inclusiv obștea mănăstirii, construcțiile anexelor, creștinii care merg acolo. Nu aș mai putea spune că Izvorul lui Miron e un fel de casă. Casa acum e chiar în satul meu, unde slujește părintele Adrian. Dar sentimente de casă am și la Baloșești unde slujește părintele Ioan.

Dar sărbătoarea Sfântului Ilie Tesviteanul e un altfel de casă, una specială, care nu are nevoie de același loc. Una pe care o port cu mine, chiar dacă o port cu frică și evlavie (să nu uităm viața de sfințenie a Sfântului Ilie). Un altfel de acasă, unul care mă umple de bucurie oriunde aș fi.
Îmi amintesc, că acum patru ani, mă aflam în Franța și exact pe 20 iulie a fost o furtună puternică, m-am bucurat ca la un salut de departe al celor dragi, fiindcă așa cum citim în Vechiul Testament, Sfântul Ilie era cel care putea lega și dezlega cerul.

Pe lângă bisericile din satele părinților mei, am și aici în Chișinău o biserică în care mă simt ca acasă. Și un părinte Ioan care poartă mare grijă parohiei sale. O să mă bucur să sărbătoresc aici praznicul Sfântului Ilie, sărbătoarea care îmi amintește adevărata casă, cea care nu e din lumea aceasta.

Dar să nu uităm nici un moment de exemplul pe care ni-l dă acest mare sfânt. Un model de sfințenie care ne judecă pe fiecare dintre noi. Fiindcă o viață ca a Sfântului Ilie ne amintește în permanență cât de slabi și păcătoși suntem.