Simbolul de credinţă – Dumnezeu Fiul

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont şi a pătimit şi S-a îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”. Acest articol al Crezului a iscat cele mai multe controverse, fiindcă era cel destinat să combată definitiv arianismul şi alte eventuale erezii legate de persoana Fiului lui Dumnezeu.

El începe prin mărturisirea că Iisus Hristos e singurul fiu născut al lui Dumnezeu, noi oamenii fiind făcuţi fii ai Săi prin jertfa Mântuitorului. Apoi este afirmată veşnicia Mântuitorului Iisus Hristos, conform mărturiei Sfintei Scripturi: Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut. (Psalmul 109,3); sau cum spune şi Iisus în rugăciunea arhierească: Acum Mă preaslăveşte Părinte, cu slava pe care am avut-o la tine, mai înainte de-a fi lumea (Ioan 17; 5).

O discuţie aparte a stârnit-o termenul de o fiinţă (omo ousios), introdus în Crez de Sfântul Athanasie. La început acest cuvânt a întâlnit rezistenţă deoarece el nu se află în Scriptură, însă spusele Mântuitorului confirmă faptul că El este egal şi una cu Tatăl: Eu şi Tatăl una suntem (Ioan 10; 30). Astfel, pentru a îndepărta definitiv erezia lui Arie, Sfinţii Părinţi au convenit acceptarea acestui termen pentru a sublinia egalitatea de fiinţă între Tatăl nostru, al tuturor, şi Fiul Său, Iisus Hristos.

Odată stabilit faptul că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl şi singurul născut din Tatăl în tot universul, sinodalii au adăugat în articolul despre Iisus Hristos faptele esenţiale pentru mântuirea noastră: întruparea, răstignirea, învierea, înălţarea şi a doua Sa venire pentru judecarea lumii.

Primul Sinod ecumenic a încheiat în acest punct Crezul, subliniind că nimeni, niciodată, să nu schimbe aceste cuvinte. Articolele s-au păstrat ca atare, însă, după jumătate de veac, o nouă erezie avea să încolţească, de data aceasta împotriva Duhului Sfânt, şi în urma căreia a devenit necesar un nou Sinod ecumenic care avea să întocmească articolul referitor la Persoana Sfântului Duh.