Social

Singuri acasă de 8 luni. Cum se descurcă 3 copii după ce mama lor a plecat peste hotare

Cu alte cuvinte, copiii trebuie să crească alături de părinți și să mențină relațiile cu ambii părinți – un drept neglijat în cazul în care părinții migrează și copiii lor sunt lăsați singuri acasă de capul lor. De aici se naște și dilema cu care ne confruntăm azi: un tată și o mamă migrează deseori cu cele mai bune intenții – pentru a le da o șansă copiilor lor la o viața mai bună din punct de vedere economic. Această alegere însă, neglijează de cele mai multe ori efectele secundare nedorite ale creșterii unui copil fără părinți.

Locuiesc de opt luni singuri, fără părinți

Libertatea domnește într-o cămăruță de cămin din Chișinău, care are doar nouă metri pătrați. Acolo, trei copii sunt singurii stăpâni pe viețile lor. Tata a decedat cu opt luni în urmă, mama e plecată la Moscova, Rusia, de doi ani, iar bunica, în vârstă de 80 de ani, locuiește la periferia orașului într-un sătuc. Cel care-i mai vizitează o dată sau de două ori pe săptămână e un unchi, care se asigură că nimeni nu a făcut vreo boroboață.

Astfel, cei trei băieți cu vârstele cuprinse între 16, 14 și 12 ani își „aștern” de unii singuri drumul cum pot. Cel mai mare, Vadim, doarme până la trei după amiază, cel mijlociu, Victor, cum se trezește, cum își bagă nasul în telefon, iar cel mai mic, Valeriu, e stăpân pe telecomandă. Cât despre curățenie, mâncare, lecții, spălat, într-un cuvânt – treburi gospodărești, fiecare are mână liberă.

„Mie când mi-i foame îmi fac o salată sau un ceai cu prăjituri, iar după ce se trezește Vadim, seara pregătim cina. Ieri am mâncat cartofi prăjiți cu sileotcă”, explică cel mai mic, în timp ce Vadim aprobă cu ochii cârpiți de somn: „Nu te invităm în casă, fiindcă e dezordine mare”, spune căscând adolescentul.

Haine noi, suferințe noi

Mama copiilor, ultima dată a fost acasă de Anul Nou, când și-a îngropat soțul, adică tatăl băieților. Apoi, peste câteva zile s-a întors la Moscova. Comunicarea cu odraslele sale are loc prin intermediul telefonului sau a internetului. „Vorbim cu mama de câteva ori pe săptămână. Ne-a promis că vine în august acasă, dar deja va veni de Anul Nou. Cel care ne vizitează e unchiul. Mai vine și bunica, dar ea nu prea poate. Ne-am duce mai des la ea (bunica-n.r.), dar ne pune la lucru”, povestește zâmbind Vadim, care a terminat anul acesta clasa a 10-a.

Băieții au suferit după ce a plecat mama lor, mai suferă și acum, doar că o dată cu trecerea timpului rănile s-au cicatrizat, lacrimile s-au uscat și-și caută de viața lor mai departe, spun aceștia. „Mi-i dor de ea, dar ce putem face. Înțelegem că s-a dus ca să facă bani și să avem o situație normală. Și acest lucru s-a adeverit. Lucrurile s-au schimbat cu mult. Avem haine mai bune, ne putem cumpăra ce dori. Vrem la bazin, la discotecă, o înghețată, păi, ni le permitem. Fapt care nu se întâmpla înainte”, explică adolescentul.

Alături de mama, lucrurile se schimbă

Cât despre notele de la școală, băieții nu prea au povestit așa de înflăcărați ca despre ocuparea timpului liber. „Am observat că atunci când vine mama acasă, notele mele cresc, dar după ce pleacă nu. Am note și de 9, dar și de 6. La fel e și cu timpul liber. Cât nu e mama stau mai mult pe afară și mă joc cu prietenii mei, cum vine ea cum îmi dă timp pentru joacă cu porția”, spune cel mic, în timp ce Vadim îl completează: „Trebuie să recunoaștem că alături de mama lucrurile au o altă fațetă. Adică e mai bine, chiar dacă încearcă să ne țină din strâns, doar că totul e de scurtă durată. În primul rând, că ne ia mult timp să ne obișnuim cu ea, în al doilea rând că după ce ne obișnuim și ne împrietenim trebuie să plece”, zice adolescentul, care și astăzi regretă vorbele dureroase pe care i le-a spus astă iarnă, când a venit acasă.

„Era seara și ne adunasem mai mulți băieți să ne ducem la discotecă. Mama mă sună și-mi zice să trec acasă, că nu mă duc nicăieri. M-a pufnit râsul și i-am spus, aproape strigând, că eu nu mă tem de ea și că puțin îmi pasă de șantajările ei, că dacă nu-i place să se ducă înapoi la Moscova. Am închis telefonul și am plecat la discotecă. Când m-am întors pe la trei de noapte, mă aștepta plângând. Nu am zis nimic. A doua zi i-am cumpărat un buchet de flori și mi-am cerut scuze. Astăzi, când mă sună de la Moscova și-i spun că sunt afară, nu-mi mai zice nimic, doar mă roagă să fiu cuminte”, relatează tânărul.

Sărăcia, camuflaj pentru migranți

Bunica acestora, Vera, își așteaptă nu doar fata de la Moscova, dar și nepoții de la Chișinău. Cu ochii în lacrimi, bătrâna se văicără de mama focului și se „împotmolește” în întrebări. „Ce fel de mamă e aceasta? Cum poți să-ți lași cei trei copii singuri și să te duci la Moscova? În Moldova avea un salariu nu rău. O dat de ghini acolo? Pe vremea mea tot era sărăcie, dar nu mi-am lăsat copiii. Am fost deportată în Siberia, am trecut prin cel de-a doilea război mondial, uite astea greutăți. Copiii sunt copii și au nevoie de mamă. Mă gândesc cu groază ce ar putea deveni nepoții mei. Voi înțelegeți că ei stau singuri, fără nici un Dumnezeu? La mine nu prea vin că îi pun la lucru. La ei nu mă prea duc că sunt bătrână. Oare autoritățile noastre de ce nu le interzic acestor mame să plece?”, întreabă retoric bătrâna, care dă lehamite din mână, continuând mai departe să măture ograda.

Experții dau dreptate bunicii, menționând că sărăcia nu mai este unul din motivele principale de a pleca peste hotare. Moldovenii au simțit gradul de libertate și lipsa de responsabilități. „O bună parte din migranții noștri au uitat de anumite lucruri zilnice, care trebuie făcute pentru copii (dragoste, mâncare, controlul lecțiilor etc). Ei se simt confortabil acolo. Clar că nu vor să vină. În acest caz, primarul împreună cu directorul școlii ar trebui să găsească o formă de protecție pentru acești copii. Cu toate acestea, statul nu poate impune părinții să nu plece peste hotare. Avem dreptul la libera circulație. Atât timp cât mama nu conștientizează că-și lasă copiii singuri acasă, e greu de responsabilizat acești părinți”, punctează sociologul Diana Cheianu.

Riscuri, neconștientizate de părinți

Legile țării noastre obligă părinții care pleacă peste hotare, dar și autoritățile locale să instituie un tutore, adică să găsească pe cineva în grija căruia să-și lase copiii, chiar dacă îngrijitorul e bunicul, mătușa sau vecina, care va îndeplini responsabilităţile de părinte. Însă legea pare să ocolească acești trei copii. Asistenta socială recunoaște că această procedură legală nu a fost dusă până la capăt. „Mama lor știe de instituirea unui tutore, care urma să devină unchiul lor. Trebuia astă iarnă să aducă doar certificatul medical, dar nu a mai reușit. Copiii sunt cuminți. Liceul unde învață e chiar la o azvârlitură de băț, de asta nu stau la bunica. La școală știu de situația lor”, dă asigurări asistenta socială că nu-i paște nici un pericol pe băieți.

Potrivit psihologilor, la această vârstă copiii adoptă sistemul de valori care-i va ghida în viitor. În cazul în care este absentă atât figura maternă, cât și cea paternă, copilul "absoarbe" din lumea din afară ceea de ce are nevoie, de cele mai multe ori fără să știe dacă aceasta e benefic sau nu.

„Există riscul ca acești copii să adopte un comportament deviant, să adere la grupuri indezirabile, să nu fie suficienți pregătiți pentru viața de adult. De obicei, frații învață unul de la altul, astfel că cel mai mare are și rolul de "cap al familiei" sau un model comportamental pentru cei mai mici și depinde de acesta cum își realizează acest rol. Este important ca frații să aibă o persoană de referință care nu doar sa fie oaspete, dar care să locuiască cu ei. La fel, mama trebuie să mențină contactul cu copiii aproape zilnic pentru ca să nu fie percepută, la fel, oaspetele poftit doar pentru bani sau alte resurse materiale. Mama trebuie să-și manifeste emoțiile și sentimentele față de copii, să facă planuri de viitor împreună ca să se creeze relații în cadrul familiei și copiii să simtă ce este într-adevăr o familie pentru că riscă să nu aibă acest model pe viitor”, explică psihologa Eugenia Godoroja.

În Republica Moldova, peste 150 de mii de copii sunt separaţi de părinţii plecaţi la muncă peste hotare. Potrivit statisticilor europene, fenomenul copiilor separaţi de părinţi a atins în Moldova unul din cele mai înalte niveluri în ţările din Europa, după România.

Polina Cupcea 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *