Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 17:58
Abonamente

Editorial 11 Decembrie 2015, ora 08:16    Din editia print

Marime Font

Solidaritatea între jurnaliști sau fața reală a protestatarului moldovean

Duminica trecută, în cadrul unei manifestații organizate de Platforma DA în fața sediului MAI, câțiva indivizi din mulțime au bătut și au înjurat mai mulți jurnaliști. 

 
 
 

Cameramanul Nichita Perestoronin de la portalul today.md, de exemplu, a fost lovit cu pumnii și picioarele și împins în stradă. Liderii Platformei infirmă existența oricărei legături între ei și agresori, chiar dacă pe Internet au apărut imagini care demonstrează că cei din urmă au participat și la alte acțiuni de protest în așa-zisul Orășel al Demnității din Piața Marii Adunări Naționale. Dacă n-ați aflat despre aceasta, nu-i de mirare, pentru că presa a tăcut mâlc, cu mici excepții…

Lumea sinucigașilor

Pe când era Voronin la putere, solidaritatea în presa moldovenească era o lege de aur, nescrisă, dar respectată cu sfințenie. Orice jurnalist, devenind victimă a unor răfuieli fizice sau politice, era sprijinit de întreaga breaslă. Mai bine zis, nu numai redacția din care făcea parte lupta pentru dreptatea acestuia, ci toate redacțiile, umăr la umăr. Da, pe atunci eram ca niște frați.

Iar azi suntem ca niște idioți. Pentru că, odată cu timpul, se schimbă și oamenii, iar în ultima vreme aceștia își schimbă totodată și măștile. Și aici nu vorbim despre o metamorfoză naturală și nici cât de puțin normală, fiindcă orice om se naște nu numai cu trup, dar și cu demnitate. Pentru că aceasta din urmă nu este nicidecum o valoare materială, ci spirituală, în ultimele decenii observăm pe fața pământului o criză acută de demnitate. Timpurile pe care le trăim, când majoritatea populației Terrei are mințile spălate și, respectiv, rațiunea limitată, ne-au învățat să ne călcăm în picioare demnitatea, pentru a ne dedica viețile doar bunurilor trupești, care humă și viermi vor fi în cele din urmă. Astfel, demnitatea umană s-a transformat într-o slugă umilă a egoismului excesiv, care caută doar beneficii personale.



Din păcate, mulțimile îndoctrinate astfel nu-și dau seama că o atare atitudine față de viață se echivalează cu cel mai jalnic act de suicid. Lumea modernă, glorificată la TV-uri, este o gloată a sinucigașilor. Și această lume este cu atât mai urâtă, cu cât mai ticălos este să-ți omori sufletul, decât trupul.

Schimbarea la față a oamenilor sau schimbarea măștilor a devenit un obicei atât de firesc și frecvent, precum e schimbarea șosetelor. De aceea, când un jurnalist vrea să arunce cu pietre în capul colegului său, ar fi bine să numere mai întâi pietrele și să lase câteva și pentru cei care, la rândul lor, îi vor sparge lui căpățâna. Dacă ne tot fălim că suntem oameni corecți, să fim măcar atât…

Paradisul flămânzilor agresivi

Iată de ce o parte a societății, inclusiv breasla jurnalistică autohtonă, a făcut abstracție de incidentul de duminică din fața MAI. Chipurile, s-au dat unii cu părerea, dacă echipa „Publika TV” a fost agresată, nu-i bai, pentru că ăștia-s ai lui Plahotniuc… Nu e mare păcat, au zis alții, că Nichita Perestoronin de la today.md a fost bătut, deoarece el muncește la un portal de știri condus de un om finanțat de Renato Usatîi.

Poate că așa au gândit și bătăușii, înainte de a-și ridica pumnii. Fără să se întrebe: dacă acești jurnaliști ar ajunge în spital sau ar muri, Doamne ferește, ar sări Plahotniuc și Usatîi ca să-i ajute sau să-i îngroape? Sau: sunt ei într-adevăr adepții celor doi politicieni sau trebuie să aibă un serviciu pentru a-și întreține familiile și copiii și nu au altă ieșire într-un stat în care aproape toată presa este afiliată politic?

Și dacă agresorii au dat prioritate pumnilor și picioarelor fără să gândească nițel, cine sunt aceștia? Nu sunt provocatori, care ar încerca să denigreze imaginea Platformei DA, deoarece, după câte am scris și mai sus, ei au fost și la alte proteste cu aceiași organizatori. Dar și pentru că, în momentele în care băteau și înjurau jurnaliștii, fețele lor emanau mai mult necaz și deznădejde, decât ură. Poate că, la fel ca și noi, în 2009, speraseră și ei că infernul comunist se sfârșește și, în Republica Moldova, își deschide porțile paradisul european. Dar poate că, spre deosebire de noi, acești oameni mor deja de foame în „rai”.

Chiar dacă e așa, ei nu au niciun drept să dea la bot. Însă la noi se întâmplă… Și astfel ajungem la o altă problemă extrem de sensibilă care ne macină societatea.

Comsomolul cu mințile spălate

Platforma DA are tot temeiul să poarte pică televiziunii „Publika”, care aparține lui Vlad Plahotniuc, pentru că acesta este inamicul numărul unu al lui Victor Țopa și Viorel Țopa – doi oameni care în cel mai bun caz sunt prietenii Platformei, dacă nu și finanțatorii acesteia. Nici portalul Today nu joacă cărțile Țopilor, mai ales după realizarea documentarului „KIV-FRA Cutia neagră”. Filmul relatează despre afacerile dubioase, protejate de către ex-președintele Petru Lucinschi, din care s-au ales cu sume enorme de bani din averea statului Victor Țopa, Viorel Țopa și Vlad Filat.

Cu toate acestea, nu putem fi convinși că „flămânzii din rai” au habar cine sunt cei doi Țopa sau că ei au privit documentarul. Nu-i exclus că ei nici n-au auzit despre acest film. Cel mai degrabă, au fost prelucrați psihologic și bine instruiți, pentru a deosebi jurnaliștii „buni” de cei „răi”. Oricine participă des la asemenea manifestații, indiferent de către cine sunt acestea organizate, ar putea observa că astfel gândește o parte semnificativă a protestatarilor noștri. Pentru a-i atrage de partea ta, nu trebuie să le demonstrezi nimic. E suficient să le spui că statul îi fură și își bate joc de ei și se vor lăsa lesne modelați, până când vor gândi după cum îți convine ție. Adică, îți vor admira complicii și-ți vor disprețui inamicii.

Așa fel de indivizi reprezintă gloata la toate revoluțiile și protestele oriunde în lume și oricând în istorie. În special în spațiul ex-sovietic, aceștia se lasă și mai ușor manipulați. Mulți dintre ei și-au învățat lecția din URSS, unde era interzis să gândești altfel decât regimul. Pe atunci se spunea că „Партия сказала: „Надо!”, комсомол ответил: „Есть!”. Acești oameni sunt comsomolul nostru, care permite să i se mai clătească câteodată mințile, după baia fatală. Ca oameni, ei nu sunt răi. În mare parte, sunt niște sărmani naivi și răutatea le este străină. Ei cred cu sfințenie în democrație…

Putem să ne salvăm prin exerciții de gândire

Tot din cauza mentalității unor asemenea protestatari, avem corupție și hoți la guvernare. Aceștia ies în stradă, crezând unor promisiuni sterpe și votează cu ochii închiși. Iar problema care îi face pe unii dintre aceștia să recurgă la agresiune este mult mai delicată decât se pare. Fiind membru al unei societăți, omul trebuie să-și controleze cu deosebită grijă fiecare sentiment, fiecare emoție, pentru că trăirile noastre, oricât de frumoase ar fi, au o limită. Dacă depășești acest hotar, calci pe pragul anarhiei și al fanatismului. Și atunci bine ai venit în lumea nebuniei sau a crimei…

În ciuda pietrelor pe care și le aruncă în cap, jurnaliștii moldoveni ar fi trebuit să sesizeze anume acest pericol, după evenimentul de duminică din fața MAI. Mediatizarea intensă a acestui caz de agresiune asupra jurnaliștilor ar transmite un semnal benefic și printre ceilalți protestatari. Cel puțin, aceștia vor gândi mai mult înainte de a face vreun lucru. Iar mai târziu ar putea și ei să înțeleagă că, pentru a obține schimbarea la care speră, nu e nevoie să bată ulițele, ci să se izoleze fiecare în odăița sa și să facă exerciții de gândire. Atunci, când vor da ochii cu vreun politician, oricât de frumos, gras și simandicos ar fi respectivul, mai întâi de toate vor constata că sunt mințiți. De aceea, adevărata schimbare stă în puterile noastre și depinde de noi.

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md